FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
Sayyid Qutb
 Numele său este adesea transliterat ca Seyyid Kutub. Acesta a trăit între anii 1906 - 1966.
 
Seyyid Kutub s-a născut într-un sătuc de pe meleagurile Egiptului, într-o familie de credincioÅŸi. Tatăl său Ibrahim Kutub, originar din Arabia Saudită a primit vestea naÅŸterii fiului său (primul copil) pe data de 9 octombrie a anului 1906. Seyyid a avut un frate mai mic pe nume Muhammed ÅŸi două surori, Amine ÅŸi Hamide. 

Seyyid a crescut în condiÅ£ii modeste, ÅŸi asta datorită situaÅ£iei Egiptului de atunci. Tatăl său a avut dorinÅ£a puternică de a-l învăţa pe Seyyid Sfântul Coran încă de la o vârstă fragedă, de aceea l-a înscris la o ÅŸcoală primară unde se memora Coranul. În efortul lui de a reÅ£ine sfintele versete a petrecut multe nopÅ£i nedormite. După patru ani de studiu, când acesta împlinise zece ani, déjà memorase întreg Coranul. Se deosebea de ceilaÅ£i copii prin dragostea de studiu. 

După ce termină ÅŸcoala primară este înscris la ÅŸcoala gimnazială din Cairo din cadrul Universităţii Azhar. Aici rămănea în casa de unchiul său. Tot alături de unchiul său va sta ÅŸi fratele lui ÅŸi va studia aceeaÅŸi ÅŸcoală. Când Seyyid era la liceu, tatăl lui decedează. Unchiul lor a fost cel care le-a luat în îngrijire ÅŸi pe surorile lui. 

Talentul lui de scriitor este descoperit incă de mic. Scria articole ÅŸi poezii, dar nu îÅŸi publica poeziile pentru că nu vroia ca să fie cunoscut ca poet. 

După ce a absolvit Åžcoala Religioasă Abdulaziz a început să îÅŸi practice meseria de învăţător. După doi ani îÅŸi dă demisia ÅŸi se înscrie la Facultatea Dar'ul-Ulum din cadrul Universităţii Azhar. Aici i-a atras atenÅ£ia studiul literaturii engleze. În anul 1933 a absolvit această facultate ca ÅŸef de promoÅ£ie. 

Între anii 1933- 1939, Seyyid a profesat ca profesor de literatură. 

 
Activităţi intelectule

La 26 de ani îÅŸi începe cariera de scriitor prin articolele sale de la revista Al- Ahram. La 27 de ani îÅŸi tipăreÅŸte prima carte care poartă numele:"Îndatoririle poetului către societate". 

Cel care l-a influenÅ£at pe Kutub în această perioadă a fost Abbas Mahmud El- Akkas. Acesta era unul dintre cei care încuraja copierea societăţii occidentale. În scurt timp Kutub a devenit unul dintre cei mai cunoscuÅ£i scriitori. Participa la dezbaterile politice ÅŸi culturale. În această perioadă a fost inspector la Ministerului EducaÅ£iei. 

În perioada 1930- 1940 a scris cu precădere poezii ÅŸi romane. Nu aborda în subiectele lui credinÅ£a sau religia. Erau scrieri care promovau cultura americană. A trăit o perioadă de 10 ani în rătăcire, după cum ÅŸi spune:" perioada ateistă" tot el declară: " am trăit timp de zece ani ca un ateu până când am găsit calea cea dreaptă, ÅŸi mi-am găsit liniÅŸtea sufletească". 

Anul 1940 a fost anul în care au inceput să se observe schimbarea lui Kutub. Acel an a fost marcat ÅŸi de ruperea legăturilor cu El- Akkas, care mărturiseÅŸte că nu crede în sursa divină a versetelor coranice. 

În 1945 i se publică două cărÅ£i. „Descrierea literară a Coranului" ÅŸi „ Scene ale Infernului din Coran". Cititorii obiÅŸnuiÅ£i cu scrierile lui au criticat aceste cărÅ£i spunând :"Nu ai găsit alt subiect decât Coranul?".

 
Schimbarea intelectuală a lui Kutub
 
Schimbarea precizătă mai sus nu a fost nemotivată. El era un om care căuta adevărul, căuta lucrurile care se ascund în spatele aparenÅ£elor. 
 
Colonizarea Egiptului se resimÅ£ea în toate aspectele vieÅ£ii. 

Anul 1940 ca ÅŸi pentru celelalte ţări arabe aducea schimbări negative ÅŸi în Egipt. Politica războiului a englezilor ÅŸi a Statelor Unite care au dus la formarea statului Israel ÅŸi la negarea drepturilor arabilor din aceea zonă, fără să se Å£ină cont de egalitatea dintre evrei ÅŸi musulmani. Acesta a fost motivul pentru care admiraÅ£ia lui Kutub pentru societatea americană a lăsat locul unei mari dezamăgiri. În timp ce era inspector, primeÅŸte o lovitură din partea politicii de stat conform căreia educarea copiilor săraci din sate reprezenta un pericol pentru că prin educarea acestora aceÅŸtia vor dorii să părăsească satele iar numărul ÅŸomerilor de la oraÅŸ va creÅŸte, în plus aceÅŸtia vor observa diferenÅ£a de trai dintre cele două pături sociale ÅŸi vor vrea să se revolte în faÅ£a acestei probleme. Până în anul 1947, Kutub nu a putut schimba aceste legi, de aceea hotăreÅŸte retragerea din minister. ÎÅŸi începe cariera de editor ÅŸef la două reviste " Lumea Arabă" ÅŸi " Noua Opinie". Dar ambele reviste sunt inchise de regale Faruk. A continuat să scrie la revista " Al- Fikr" în care promova o societate care se opune tiraniei, suprimării ÅŸi capitalismului. După ce ÅŸi această revistă a fost inchisă, a continuat să scrie la alte reviste. 
 
Plecarea lui Seyyid Kutub în Statele Unite
 
În scrierile sale Kutub critica aspru conducerea , persoanele influente ÅŸi pe cei bogaÅ£i care erau responsabili de decăderea societăţii. Acestea începuse să deranjeze regatul, de aceea regele Faruk a poruncit închiderea revistelor la care scria. Regele făcea presiuni pentru ca acesta să fie inchis, dar nu exista nici un motiv legal pentru a face acest lucru. PrezenÅ£a lui Kutub nu deranja doar regatul ci ÅŸi pe cei de la minister. Pentru că el nu era un simplu lucrător care abia aÅŸtepta să se termine ora de lucru, care se ocupa doar de propriul suflet. El nu avea obiceiul să facă pe placul superiorilor pentru a fi avansat în funcÅ£ie, nici nu pleca capul în faÅ£a poruncilor murdare ÅŸi nu era adâncit în problemele dragostei lumeÅŸti. Dimpotrivă, mergea mereu acolo cu noi propuneri, planuri ÅŸi progarame care aveau să rezolve problemele. 

În problema “Kutub”, cea mai inteligentă rezolvare era trimiterea lui în afara ţării. Iar cea mai ideală destinaÅ£ie era SUA. Conform planului, la întoarcere Kutub îÅ£i va schimba ideile. Dar la întoarcere ei au întâlnit un Kutub cu totul schimbat.
 
Seyyid Kutub în Statele Unite
 
În anul 1948 Seyyid Kutub primeÅŸte o bursă pentru studii în America din partea Ministerului Culturii. Acest drum fiind începutul drumului nou, drumul către căinţă. A fost trimis acolo pentru a studia metodele moderne de educaÅ£ie. Această călătorie a lăsat amintiri foarte adânci în sufletul lui. Călătorind cu vaporul în Oceanul Atlantic au avut loc mai multe intamplari care i-au influenÅ£at viaÅ£a.

Iată câteva din întâmplările lui Seyyid Kutub pe acel vapor, selectate din articolul lui din revista " Al- Åžihab": " Eram ÅŸase persoane, musulmani, dintre cei 120 de călători la bordul vaporului care se îndrepta către New York si ne-am gândit să facem rugăciunea de vineri , pe vapor. Allah ÅŸtie că nu ne gândeam să facem numai rugăciune ci aveam o ardoare puternică pentru a-i vesti pe cei de la bordul vasului de Islam. Ne-a ajutat căpitanul vasului (care era englez), să ne facem rugăciunea, permiÅ£ându-le marinarilor ÅŸi lucrătorilor de pe vas care erau musulmani ÅŸi nu aveau de lucru să vină să facă rugăciunea împreună cu noi. Erau foarte fericiÅ£i deoarece pentru prima oară se făcea rugăciunea de vineri la bordul vasului. Am Å£inut predica de vineri, ÅŸi am condus rugăciunea, iar călătorii curioÅŸi urmăreau fiecare miÅŸcare care o făceam în timpul rugăciunii.
După rugăciune au venit mulÅ£i dintre ei să ne felicite. O doamnă din grup (am aflat după aceea că era din Iugoslavia) creÅŸtină fugea de iadul lui "Tito" ÅŸi de comunismul său. A fost foarte entuziasmată de ce am făcut noi, încât i-au dat lacrimile. A venit să ne strângă de mână cu mare căldură ÅŸi spunea (cu engleza ei slabă), că nu poate să se abtină de la influenÅ£a rugăciunii ÅŸi liniÅŸtea sufletească care a cuprins-o.
După toate acestea … Sub această umbra a credintei incepe Seyid sa-si spuna: " Am ascultat aceea melodie care m-a fascinate… melodia existenÅ£ei… Într-o zi am rămas doar eu ÅŸi oceanul, faţă în faţă… Vaporul spărgea valurile asemeni vântului. Adia un vânt dulce. Noaptea era liniÅŸtită, iar cerul strălucitor. Nu pot descrie emoÅ£ia acelui moment. Nu ÅŸtiu ce pot spune. (…) în această euforie a credinÅ£ei, m-am întrebat: Oare ma duc in America si incep sa fiu dintre cei care iÅŸi petrec viata mancând ÅŸi dormind? Sau trebuie să mă despart de grup prin diferite mijloace? Åži oare exista o alta soluÅ£ie în afară de islam ÅŸi practicarea lui, într-o viaţă plină de ispite.?" A spus: " am vrut să fiu acel musulman care pune în aplicare poruncile islamului. Eu nu vreau să fiu dintre cei care doar mănâncă beau ÅŸi dorm." 
A vrut Allah să mă încerce dacă într-adevăr sunt sincer in credinta mea.… Când am ajuns în faÅ£a camerei mele văd că uÅŸa era întredeschisă. Dau să intru… Când, văd o fată frumoasă subÅ£irica, înaltă, aproape dezbrăcată, tot corpul ei era de invidiat. Åži a început să îmi spună în engleză: "Oare domnul meu îmi va permite să fiu musafira lui în seara aceasta?" Mi-am găsit scuze zicând că în cameră nu e loc decât pentru un singur pat de o persoană… A început să-mi zică că în multe paturi încap două persoane… Am fost nevoit să-i închid uÅŸa în faţă pentru că nu mai scăpam de insistenÅ£ele ei. Curând am auzit-o tăvălindu-se pe podeaua coridorului... Era mahmură… Mi-am spus: Slavă lui Allah! Aceasta era o încercare de la Allah, am simÅ£it un sentiment de mândrie, că m-am salvat.". 


Seyyid a trecut prin multe încercări pe care le-a depăşit cu bine. 

Când a ajuns în America povesteÅŸte:
" Când am ajuns în America am văzut cu ochii mei realitatea versetului: "Când au uitat ei ceea ce li s-a amintit, Noi le-am deschis lor porÅ£ile tuturor lucrurilor. Iar când se bucurau ei de ceea ce li s-a dat, i-am apucat Noi deodată ÅŸi iată-i pe ei deznădăjduiÅ£i" (Al-An'am: 44).
Versetul ne descrie cum se scurg toate minunăţiile ÅŸi darurile fără socoteală, ÅŸi care nu au asemănare pe această lume. Vedeam mândria acelui popor cu aceste minunăţii… crezând că toate acestea sunt doar pentru omul alb… ÅŸi modul de comportare cu cei care au avut neÅŸansa să nu fie albi, fiind foarte duri ÅŸi sălbatici cu ei…ÅŸi faţă de ceilalÅ£i oameni , vedeam toate acestea ÅŸi îmi aminteam de acest verset… ceea ce era din legea lui Allah.. ".
 
America, prin ochii lui Seyyid Kutub
 
Kutub încerca să înÅ£eleagă acel popor ÅŸi aceea politică. Într-una din articolele lui scria despre poporul American: "El nu ÅŸtie altceva decât să muncească ÅŸi să mănânce ÅŸi nu credea în altceva decât în muncă ÅŸi în mâncare , îÅŸi analizează ideile ÅŸi valorile în funcÅ£ie de căştiguri. Persoanele au valoare doar din punct de vedere al muncii sau al forÅ£ei de muncă. Este bine ÅŸi frumos ca omul să muncească. Åži e frumos ca omul să se bucure de aceată viaţă. Dar cu condiÅ£ia ca acestea să nu umple toată existenÅ£a, cu condiÅ£ia de a-ÅŸi păstra un moment separat de distracÅ£ie ÅŸi plăcere, să priveÅŸti în orizontul întins plin de semnificaÅ£ii ÅŸi un moment de liniÅŸte pentru gândurile adânci. Însă, "Lumea Nouă" nu ÅŸtie altceva decăt să muncească până cade frântă de oboseală, sau până este doborâtă pentru a cheltui ceea ce a câÅŸtigat. Ei ÅŸtiu doar să guste din plăcerea materialismului."



Kutub era trist din cauza sărăciei bucuriei sufleteÅŸti de acolo. Acest sentiment este rezumat foarte clar într-una din scrisorile lui destinate prietenului său Tevfik Hakim: "Într-un moment în care se depozitau toate necesităţile americanilor, exista o mare lipsă. Un lucru care pentru ei nu avea nici o valoare. (…) Sufletul (!) (…) Simt lipsa discuÅ£iilor despre suflet, despre gândire, despre oameni, m-am săturat să vorbesc despre dolari, staruri de cinema sau mărci de maÅŸini.". 

O altă controversă din mintea lui Kutub a fost caracterul luptător al poporului American, contrar susÅ£inerilor lor. O altă mare problemă a poporului este rasismul. Kutub scrie despre această problem astfel: "Atunci când se aminteÅŸte de oamenii albi, e ca ÅŸi cum se aminteÅŸte de o fiinţă pe jumătate divină. Iar atunci când se aminteÅŸte de un om negru – ca de exemplu un egiptean sau un alt arab – e ca ÅŸi cum se aminteÅŸte de o fiinţă doar pe jumătate om." Ei au exagerat atât de mult în superiroitatea lor încât au ajuns să se creadă stăpănitorii întregii omeniri. Nu se poate camufla comportamentul sălbatic faţă de negrii musulmani care îi întrec ÅŸi pe naziÅŸti. 

Kutub mai spune despre poporul American: "În ciuda dezvoltării Americii, din punc de vedere al preÅ£uirii omului este atât de primitivă încăt ne îngrozeÅŸte. Peisajul frumos despre această Å£ară ÅŸi realitate poate fi comparat cu o pădure frumoasă ce se vede de la distanţă ÅŸi grotele adânci care nu se observă decăt dinăuntru… ". Până ÅŸi religia din această Å£ară este ciudată. ConcureÅ£a dintre biserici pentru a-i aduna pe tineri, introducerea obiceiurilor proaste în interiorul acestora, folosirea tinerelor pentru atragerea publicului. Organizarea de spectacole cu muzică ÅŸi dans… ÅŸi toate aceste cu aprobarea ÅŸi încurajarea preoÅ£ilor… ".

„Gusturile artistitce ale americanilor sunt primitive (...) AcelaÅŸi lucru se observă ÅŸi în modalitatea de abordare a sportului. Sporturile lor sunt agresive ÅŸi sălbatice. Sportivii nu pot câÅŸtiga aprecierea publicului decât atunci când se comportă asemenei animalelor feroce. Publicul este impresionat doar de sânge (...)"

AceÅŸti doi ani petrecuÅ£i în America i-a schimbat punctul de vedere asupra vieÅ£ii. Era de părere că acest popor va influnÅ£a în mod negativ lumea musulmană ÅŸi lumea în general. America, reprezenta punctul culminant al secularismului, materialismului, egoismului, ÅŸi capitalismului. Aceasta fiind realitatea, stilul de viaţă al acestui popor era prezentat în faÅ£a lumii ca fiind soluÅ£ia problemelor. Dar, oare aceasta era soluÅ£ia salvării acestei lumi? Răspunsul este „NU". Atunci care este soluÅ£ia?

Cât timp Kutub a stat în America a încercat să răspundă acestei întrebări. Era convins de superioritatea islamului ca religie ÅŸi ca ideologie, de necesitatea renaÅŸterii islamice, de ura occidentului asupra islamului, ca stilul de viaţă al vesticilor nu poate fi adoptat de islam, de distrugerea spre care îi duce materialismul ÅŸi că islamul este singura cale care îi poate salva. 

O dată ajuns la aceste idei, pentru Kutub era fosrte clar drumul pe care va merge. De acum va străbate hotărât acest drum.
 
Primele roade ale experienţei din America
 
Prima carte în care se observă roadele experienÅ£ei din America este cartea "Dreptatea socială a Islamului". Această carte a fost scrisă ÅŸi publicată încă în perioada când aceste era in America. Aceasta este o lucrare scrisă ca o comparaÅ£ie dintre islam, creÅŸtinism, capitalism ÅŸi comunism. Demonstrează dreptatea religiei islamice care se mulează perfect cu firea omului. Abordează în această teză sufletul, inima, conÅŸtiinÅ£a, gândirea ÅŸi fapta. Precizează că dreptatea islamică nu se bazează pe materie ci mai mult este o combinaÅ£ie dintre comportament ÅŸi evlavie. Islamul nu separă nevoile material ale omului de cele sufleteÅŸti ci le analizează împreună. "
 
Alăturarea de gruparea "Fraţii Musulmani"

Kutub a fost mereu interesat ÅŸi implicat în politică. Tatăl său a fost membru de partid, astfel că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial casa lor se transforma periodic în sediu pentru ÅŸedinÅ£e. 

De la o vârstă care poate fi considerată fragedă, Kutup a devenit membru al Partidului Weft, acest partid era unul dintre cele mai naÅ£ionaliste din cele existente. După moartea preÅŸedintelui de partid Sa'd Zaalul, ÅŸi despărÅ£it de acest partid, s-a alăturat miÅŸcării numite Sa'diyye care încuraja politica de împotrivire faţă de englezi. Dar care după 1942 a făcut front comun cu englezii, ÅŸi care hotărâse să intre în război alături de ei. 

În anul 1952, Kutub hotaraÅŸte alăturarea de gruparea FraÅ£ii Musulmani. 



Până la fondarea acestei grupări poporul egiptean, era folosit de regat ÅŸi de englezi asemeni unor păpuÅŸi. 

Anul 1951, anul întoarcerii lui din America a coincis cu o perioadă politică conflictuală. După cartea "Dreptatea socială a Islamului"Kutub publică în acelaÅŸi an "Conflictul Capitalism-Islam" precum ÅŸi lucrarea "Islamul ÅŸi Pacea Pământească".

După întoarcerea lui din America a început să scrie la revista El-Dawa, care aparÅ£inea organizaÅ£iei FraÅ£ii Musulmani. A profitat de locul ocupat în minister datorită meritelor obÅ£inute în America. 
 
Lovitura din 1952 şi Fraţii Musulmani
 
Gruparea FraÅ£ii Musulmani fusese închisă în anul 1949, inainte de omorârea lui Hasan El-Benna. În acest timp gruparea devenise din nou legală, Hasan El- Hudeybi a fost ales în funcÅ£ia de călăuzitor. Numarul membrilor acestei organizaÅ£ii creÅŸtea pe zi ce trece datorită victoriilor obÅ£inute în Palestina prin opoziÅ£ia contra israeliÅ£ilor. Când calendarele indicau data de 16 Ianuarie 1952, au început revolte împotriva prezenÅ£ei englezilor în Å£ara lor, iar Egiptul a intrat din nou într-o situaÅ£ie critică. MulÅ£i comandanÅ£i strănÅŸi sub numele de OrganizaÅ£ia ComandanÅ£ilor Liberi care abia aÅŸteptau să răstoarne regimul politic, au profitat de această ocazie ÅŸi au pus stăpănire pe conducere. La început aceÅŸtia colaborau cu FraÅ£ii Musulmani,căţiva din comandanÅ£ii tineri au cerut sprijinul grupării, iar gruparea le-a acordat acest sprijin cu intenÅ£ia de a-ÅŸi ajuta astfel poporul să scape de colonizare. Kutub era dintre cei care încuraja această lovitură de stat, dar după doar câteva luni de la acest eveniment ÅŸi-a dat demisia. Pentru că în acest timp s-au creat diferenÅ£e serioase de idei între el ÅŸi conducătorulOrganizaÅ£iei ComandanÅ£ilor Liberi, Gemal Abdunnasir. În timp ce Kutub vroia aplicarea legislaÅ£iei islamice, Nasir avea alte obiective. 
 
Disputa dintre Nasir ÅŸi FraÅ£ii Musulmani
 
După lovitura de stat, cabinetul lui PaÅŸa Ali Mahir a ocupat scaunul conducerii. Cabinetul lui a fost acuzat de întârzierea reformei de pământ. Din acest motiv cabinetul a fost schimbat. În locul lui s-a format cabinetul aflat sub conducerea lui Muhammed Negip. Nasir vroia ca FraÅ£ii Musulmani, să facă parte din cabinetul de conducere. După lungi dezbateri au hotărât să nu intre în conducere. Intrarea lor în conducere i-ar face responsabili de tot ce se întămplă acolo, ÅŸi nu avea încredere în Nasir. Au hotărât ca unii membri din grupare să facă parte din cabinet, dar fără să facă parte din partid. Dar Nasir nu a acceptat propunerile grupării, care au dat naÅŸtere primelor dispute. 

Revista "El-Dawa", a publicat o legislaÅ£ie în conformitate cu legilaÅ£ia islamică. Era convins că populaÅ£ia va accepta această legislaÅ£ie. Dar comitetul a refuzat propunerea lor. După aceasta relaÅ£iile dintre FraÅ£ii Musulmani se va tensiona ÅŸi mai mult. ÎnÅ£elegerea dintre Egipt ÅŸi Marea Britanie din Septembrie 1954, a dus această dispuntă la conflicte mult mai aprinse. Frăţia Musulmană era de la început împotriva acestei înÅ£elegeri. Ei au propus ca această hotărâre să fie supusă votului public. 

Toate acestea au stârnit ura conducerii împotriva grupării. Au început să scornească minciuni despre ei, spunând că aceÅŸtia sunt teroriÅŸti ÅŸi că vor să răstoarne conducerea, că sunt comuniÅŸti. Gruparea FraÅ£ii Musulmani a fost scoasă din conducere ÅŸi li s-a închis revista. MulÅ£i dintre membri au fost închiÅŸi. Seyyid Kutub a fost printre cei inchiÅŸi din luna Ianuarie, până în luna Martie. Pe data de 25 Martie a anului 1954 toÅ£i membrii grupării au fost eliberaÅ£i de Hasan El- Hudeybi. Această a creat în rândul populaÅ£iei senzaÅ£ia democraÅ£iei. Dar el avea alte interese. Vroia să profite de grevele din aceea perioadă ÅŸi de apropierea alegerilor. 
 
Planurile lui Nasir
 
Nasir era în conflict cu FraÅ£ii Musulmani ÅŸi cu Generalul Muhammed Negip. Nasir ÅŸtiind influenÅ£a grupării asupra populaÅ£iei vroia să intre în politică cu FraÅ£ii Musulmani, dar mereu era refuzat. 
 
Încercarea de atentat adresată lui Nasir
 
Pe data de 26 Noiembrie 1954, Nasir se duce în oraÅŸul Ischenderiye pentru a Å£ine un discurs. În timp ce se adresa publicului, un bărbat a întreptat spre el opt lovituri de armă. Dar nici una din acestea nu l-a nimerit, astfel a scăpat acestui atentat fără nici o rană. 
 
După încercarea de atentat
 
Discursul Å£inut după tentativa de atentat a avut un mare efect asupra poporului. A creat un portret a unui lider neînfricat. Mânuia cu pricepere psihologia de masă. Toate acestea au format terenul pentru alegerile politice. Ziarele scriau că cel care a atentat la viaÅ£a lui făcea parte dintr-o organizaÅ£ie secretă care apaÅ£inea de FraÅ£ii Musulmani. 

După aceasta, a urmat o nouă etapă de arestare a membrilor. Seyyid Kutub era ÅŸi de această dată printre cei inchiÅŸi. După aceste întâmplări nu a mai rămas nici o relaÅ£ie dintre Nasir ÅŸi cei din gruparea FraÅ£ii Musulmani. Pe de o parte decurgea procesul celor inchiÅŸi, iar pe de altă parte ziarele scriau minciuni despre grupare. Astfel se pregătea terenul pentru alegerile ce vor urma. În urma procesului mulÅ£i propovăduitori au fost arestaÅ£i ÅŸi au fost condamnaÅ£i la moarte. Printre cei arestaÅ£i atunci se aflau mulÅ£i oameni de seamă. Printre cei condamnaÅ£i se afla ÅŸi conducătorul grupării, Hasan El –Hudeybi. Dar pentru că suferea de o boală grava de inimă ÅŸi pentru că doctorii au estimate că va mai trăi doar căteva ore ÅŸi pentru a nu stârnii reacÅ£ia populaÅ£iei a acceptat să îl elibereze, insă acesta a trăit mai mult. Seyyid Kutub a fost arestat pentru 15 ani. 

În timp se defăşurau acestea, Nasir plănuia răsturnarea conducerii lui Muhammed Negip. A folosit pentru aceasta, relaÅ£iile pe care le-a avut în trecut cu gruparea FraÅ£ii Musulmani. Prin înscenarea acelui atentat Nasir a înlăturat cele două piedici din calea lui. 
 
Condamnarea ÅŸi tortura
 
AceÅŸti 15 ani de închisoare erau doar o mică parte a nedreptăţii pentru el. Nimic din acel tribunal nu a fost drept. Singurul obiectiv era supunerea la chinuri groaznice membrii grupării FraÅ£ii Musulmani. Atât de groaznic încât ÅŸase dintre ei au murit înainte de a fi judecaÅ£i datorită chinurilor. 

Kutub ÅŸi-a primit ÅŸi el partea din aceste chinuri. Se scria cu aceste cuvinte în revista "El-Åžihab" despre arestarea lui: "Atunci când au intrat poliÅ£iÅŸtii să îl aresteze pe Kutub, acesta era foarte bolnav ÅŸi avea febră mare. În ciuda acestui lucru, poliÅ£iÅŸtii l-au luat ÅŸi l-au tărât în această star până la secÅ£ia de poliÅ£ie ÅŸi apoi în închisoare. În urma acestor chinuri Kutub îÅŸi pierde conÅŸtiinÅ£a ÅŸi cade jos. După ce îÅŸi revine, printre buzele lui se strecor următoarele cuvinte "Allah este cel mai Mare ÅŸi Laudă lui Allah"… La uÅŸa închisorii a fost întâmpinat de comandantul Hamza Biruni ÅŸi de câÅ£iva paznici ai inchisorii. După primul pas în închisoare au ÅŸi început loviturile. Timp de două ore l-au Å£inut în ploaie de lovituri de pumni, picioare ÅŸi alte chinuri groaznice. Au pus pe el câinii dresaÅ£i de război. AceÅŸti câini l-au încolÅ£it de picior ÅŸi l-au tărât pe jos. După toate acestea l-au băgat într-o celulă unde l-au interogat timp de ÅŸapte ore.". În urma acestor lovituri Kutub a avut o hemoragie pulmonară, iar judecata lui a fost amânată pentru două luni. La acel tribunal nu a putut fi prezent preÅŸedintele grupării, Hasan El- Hudeybi. 

Membrii grupării erau torturaÅ£i sistematic. Zeynep El-Gazali, una din membrele active ale grupării care a fost inchisă în aceeaÅŸi perioadă cu Seyyid Kutub, povesteÅŸte astfel:" Am trecut prin toate etapele de tortură. Prin bicele pătimaÅŸe, sfâÅŸierea de câini, prin tortura cu apă, cu foc, prin atârnarea de la înălÅ£ime, prin a sta în picioare, prin însetare, înfometare, ÅŸi prin agresiuni psihice ÅŸi de comportament (…) am trecut prin toate modalităţile de tortură pe care le puteÅ£i imagina."

Pe data de 3 Mai 1955, Kutub a fost internat la Spitalul Militar acuzând durere precordială, insuficienţă cardiacă, reumatism, ÅŸi multe alte afecÅ£ini. 

După luni de zile de tortură, în urma hotărării a Tribulalului Popular, acuzat de complot împotriva ţării ca făcând parte dintr-o organizaÅ£ie secretă, a primit pedeapsa de închisoare pentru 15 ani. Pentru a-ÅŸi ispăşii pedeapsa a fost trimis la inchisoarea Liman Turra, care era la câÅ£iva kilometri depărtare de Cairo. 
 
Activităţile din închisoare ale lui Kutub
 
În inchisoare, Kutub a avut timp să se gândească la colonizarea Egiptului ÅŸi la urmările acesteia. Kutub ÅŸi-a materializat gândurile, iar cea mai importantă lucrare a lui din aceea perioadă a fost "Fi Zilali'l Kur'an". Vă întrebaÅ£i probabil, cum au acceptat tipărirea acestor cărÅ£i si publicaÅ£ii. Fără îndoială că au acceptat asta fără voia lor. InstituÅ£ia publicaÅ£iilor numită Dar Ihya el-Kitab el-Arabi, a acuzat statul egiptean pentru că îl împiedică pe Kutub să îÅŸi facă datoria faţă de ei. Au acceptat să îl lase să publice pentru a dezminÅ£ii astfel zvonurile despre chinurile din închisoare. Din acest motiv Kutub a avut libertatea de a publica când a fost închis. 

Kutub a început să scrie în inchisoare opera de mare amploare Fi Zilali'l Kur'an (La umbra Coranului). A început să scrie printre acei pereÅ£i reci în compania Sfântului Coran. 

Avea relaÅ£ii bune cu toÅ£i, îÅŸi formase un fel de ÅŸcoală acolo. PreÅŸedintele închisorii a făcut următoarea mărturisire: "Nu eu, ci el este adevăratul conducător, pentru că el rezolvă toate problemele.". 

Printre operele de seamă scrise în aceea perioadă se poate număra ÅŸi "Semnele din drum" ÅŸi "Popoarele ignorante". În ciuda problemelor de sănătate el a continuat să scrie ÅŸi să îndrume gruparea FraÅ£ii Musulmani. 
 
Eliberarea lui Seyyid Kutub ÅŸi arestarea lui pentru a doua oară
 
În anul 1954, politica Egiptului a intrat în mâinile lui Nasir. După aceea tentativă de atentat a început perioada lui Nasir la conducere, prin forÅ£area demiterii lui Negip. În anul 1956, el a devenit preÅŸedintele ales al Egiptului.

În această perioadă Kutub era închis. În anul 1965, adică la 10 ani de când Kutub a fost închis, preÅŸedintele Irakian Abdusselam, a făcut o vizită în Cairo. În această vizită a deschis subiectul situaÅ£iei lui Kutub, ÅŸi a cerut personal eliberarea lui. În urma acestei cereri Nasir a fost nevoit să îl elibereze. L-a mutat într-un oraÅŸ de pe malul mării unde a continuat să îl tortureze. 

PreÅŸedintele Irakian l-a chemat pe Kutub pentru a locui în Å£ara lor. Dar Kutub a refuzat această chemare preferând să locuiască în continuare în Egipt. După numai ÅŸapte luni de elibertate Kutub a fost din nou arestat împreună cu fratele său Muhammed, surorile Hamide, Emine ÅŸi mai mult de două zeci de mii de membrii ai grupării. Au fost acuzaÅ£i că fac planuri teroriste. AcuzaÅ£iile adresate lui Kutub au fost de terorist ÅŸi de revoluÅ£ionar, dar nimeni nu a găsit nici o dovadă care să sprijine aceste acuzaÅ£ii. Au folosit ca motive de acuzaÅ£ie paragrafe scoase din context din cartea Semnele din drum pentru că instigă populaÅ£ia la revoltă, chiar dacă ideile din carte nu sunt de această natură. În această perioadă de după război nu era dorită o reînviere a Islamului. Ei ar fi făcut orice pentru a distruge această putere care încerca să reîntoarcă populaÅ£ia spre islam. Gruparea FraÅ£ii Musulmani era o reală piedică pentru răspândirea comunismului. 

Nici SUA nu dorea reînvierea Islamului. SUA, care după al Doilea Război Mondial a devenit o mare putere politică, plănuia controlul petrolului din Oriental Mijlociu. După obÅ£inerea acestui obiectiv SUA se putea ridica mai mult în subordonarea celorlalte state. Pentru început SUA a încurajat regimul de colonizarea a englezilor. Gruparea FraÅ£ii Musulmani, prin dorinÅ£a lor de eliberare a Egiptului încurca planurile, de aceea trebuia eliminată. Nasir a primit în permanenţă ameninţări din parteaCIA pentru a distruge această grupare. Pentru a-ÅŸi implinii obiectivul, uciderea lui Seyyid Kutub care era lidelul ideologiei grupării, era vitală. Dar nu a vrut să facă asta printr-un atentat, ÅŸi i s-a părut mai convenabil să pună un decor de tribunal.
 
Judecata lui Kutub
 
Ca ÅŸi data trecută, tribunalul format era doar de faÅ£adă. Iar el, din nou stătea cu greutate în picioare din cauza nenumăratelor chinuri la care a fost supus. Gazali, care avea acelasi destin ca al lui Kutub, a spus: „Istoria nu a mai cunoscut o astfel de ruÅŸine, decât în perioada inchiziÅ£iei.". Conform mărturisirilor mai multor martori aceÅŸtia nu au găsit nici măcar o dovadă pentru a-l acuza. Totul se afla în măna lor, dar trebuia să inventeze un scenariu pe care să îl prezinte populaÅ£iei. 

Atunci cănd au hotărât condamnarea la moarte a lui Seyyid Kutub, soldatul care îl ducea ÅŸi îl aducea de la tribunal a început să plângă. Dar din gura lui Kutub au ieÅŸit următoarele cuvinte spuse cu un zâmbet sincer al emoÅ£iei de a se întâlnii cu Allah: „Laudă lui Allah!". El a mai spus: „Dacă am fost judecat după legea lui Allah, eu sunt muÅ£umit de această judecată. Dacă am fost judecat după legea prejudecăţilor, nu voi cere milă ipocriÅ£ilor, pentru că gândirea mea este mult mai superioară decât a lor. Laudă lui Allah, pentru că după cinsprezece ani de jihad pe calea Lui, am ajuns la această treaptă.". 
 
Ultima şansă
 
În noaptea în care urma să fie omorât l-au lăsat să vorbească cu sora lui Hamide, care se afla în aceeaÅŸi închisoare, din acelaÅŸi motiv pentru o perioadă de zece ani. Prin ea i-au propus lui Kutub să facă o mărturisire mincinoasă publică despre gruparea FraÅ£ii Musulmani, după care din motive medicale îl vor elibera ÅŸi vor anula condamnarea la moarte. Dar Kutub a refuzat această propunere spunând că dacă ar fi fost adevărat ar fi spus, dar el nu poate minÅ£ii. I-a spus surorii lui: „Ei nu pot face nici măcar pentru ei un lucru bun sau rău. Moartea ÅŸi viaÅ£a sunt în mâinile lui Allah. Ei nu pot economisii din viaÅ£a mea. Toate acestea sunt în mâna lui Allah. Allah va face dreptate. El ÅŸtie ce fac ei.". Ei au crezut că de frica morÅ£ii, Kutub va renunÅ£a la scopul lui, dar nu a fost aÅŸa, Kutub ÅŸi-a dat viaÅ£a pentru acest scop nobil. 

În cartea cu numele Diraset-i Islamiye a notat următoarele: „Nu este posibil ca fiecare cuvânt ce iese din gură să intre în inimi ÅŸi să le pună în miÅŸcare. În inimă intră doar cuvintele oamenilor care plâng cu lacrimi de sânge pentru că li se ia viaÅ£a, cuvintele vi înveselesc inima omului, cuvintele moarte sunt cele care se formează în gură ÅŸi care sunt scoase afară cu limba ÅŸi care nu au nimic divin. Astfel de cuvinte nu pot facilita înaintarea nici măcar cu un pas. Oricum, pentru că sunt născute moarte, nu sunt auzite de nimeni, deci sunt sortite să rămănă ineficiente. Scriitori pot face multe, dar cu o singură condiÅ£ie: pentru ca gândirea lor să rămănă, trebuie ca ei să moară. Astfel îÅŸi vor hrănii ideologiile cu sângele ÅŸi cu carnea lor. De aceea ei trebuie să scrie doar adevărul pentru a-ÅŸi putea sacrifica săngele pentru adevăr.". 
 
Reacţiile
 
Gruparea FraÅ£ii Musulmani, a fost urmărită îndeaproape încă de la formarea ei. Era prima dată când Islamul protesta împotriva imperialismului ÅŸi torturii cu o forţă atât de mare. 
Începutul judecăţii lui Kutub a fost deschis publicului, ÅŸi jurnaliÅŸtilor, dar când au observat că nu se găsesc motive pentru a învinovăţii gruparea ÅŸi mai ales cănd au început să se descopere chinurile la care au fost supuÅŸi aceÅŸtia, transmiterea a fost oprită iar publicul nu a mai avut acces la informaÅ£ii. Acest lucru a dus la stârnirea atenÅ£iei celorlalÅ£i musulmani sensibilizându-i pentru a cerceta adevărul despre aceste lucruri. 

Condamnarea la moarte a lui Seyyid Kutub a produs tristeÅ£e în rândul populaÅ£iei. S-a organizat un miting de mare amploare pentru a protesta această hotărâre. Toate organizaÅ£iile islamice îi cereau lui Nasir să reanalizeze hotărârea. Dar Nasir nu a răspuns optimist nici unei cereri, distrugând una din cele mai de preÅ£ comori ale lumii islamice. 
 
Condamnarea la moarte
 
După hotărârea judecătorească de pedeapsă la moarte a lui Kutub împreună cu doi prieteni, acesta a fost executat pe data de 29 iulie 1966, spre dimineaţă. 

În drum spre locul execuÅ£iei le-a spus soldaÅ£ilor care i-au spus că se va duce spre o alta inchisoare: " Din contră, "Cei care se tem vor fi în grădini ÅŸi printre pâraie, Într-un loc al adevărului, lângă Stăpănitor Atotputernic." (Surat Al-Qamar: 54, 55)"". 

Un jurnalist descrie astfel acele momente: "Am bănuit că va fi executat înainte de timpului pentru rugăciunea de dimineaţă. DeÅŸi în mod normal ar fi trebuit să fie executat dimineaÅ£a la ora opt. Până atunci nu s-a mai întamplat ca cineva să fie executat aÅŸa de dimineaţă. M-am apropiat de clădirea în care ÅŸtiam că va fi executat. Am observant că toată clădirea era încercuită ÅŸi iluminată de soldaÅ£i. Am sunat la uşă. Prietenul meu fotograf, Abduh Halil era împreună cu mine. FuncÅ£ionarul a deschis fereastra mică. L-am rugat sa anunÅ£e judecătorul că vreau să ma pregătesc pentru momentul execuÅ£iei. A plecat lăsând deschisă fereastra mică. Am întins capul ÅŸi m-am uitat înăuntru. Am văzut mulÅ£i soldaÅ£i cu arme automate în mână, care aÅŸteptau stând în rând. După câteva minute funcÅ£ionarul s-a întors ÅŸi a inchis fereastra fără să spună nimic. LiniÅŸtea domnea în jur. La exact patru ÅŸi un sfert s-au deschis uÅŸile tribunalului. A ieÅŸit o maÅŸină care transportă cadavrele la autopsie. S-a îndreptat spre cimitirul Åžafii. Înainte ÅŸi după maÅŸina care îi transporta trupul neînsufleÅ£it umblau motociclete ÅŸi maÅŸini. Înainte de a se inchide uÅŸile tribunalului a ieÅŸit un tânăr înalt. A întrebat de mine. Am fost lângă el. Cu o voce înceată m-a întrebat: „Tu eÅŸti cel care a vrut să se pregătească pentru a vedea executarea? Păcat, abia acum mi s-a spus ce doreai. Totul s-a terminat. MaÅŸina a venit să ia cadavrul pentru a-l îngropa.". 

A fost ingropat foarte repede. După răspândirea veÅŸtii de executare, reacÅ£iile populaÅ£iei au fost foarte dure. S-au organizat în multe locuri proteste ÅŸi mitinguri. 

Pierderea lui Seyyid Kutub în acest fel a determinat tristeÅ£e în rândul musulmanilor. Operele sale au fost traduse în multe limbi devenind unul dintre cei mai citiÅ£i gânditori musulmani. 

Cei care îl cunosc pe Kutub doar din operele lui ÅŸi-l imaginau pe Kutub fiind înalt, solid, cu voce puternică care vorbeÅŸte aspru. Kutub era scund, brunet ÅŸi cu vocea duioasă. Suferea de multe boli din cauza torturii la care a fost supus. Era modest, rapid în răspunsuri, vorbea deschis ÅŸi era foarte isteÅ£. 

Kutub era dintre puÅ£inele persoane care nu a ÅŸtiut să se oprească de oboseală în munca lui pe calea lui Allah. 
 

Autor: Aysen, www.islamulAzi.ro/forum