FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
Abdullah Ibn Amr Ibn Al-As

’ABDULLAH IBN ’AMR IBN AL-’AS (radiy-Allahu ‘anhu): Cucernicul al carui devotament a fost temperat (d. 63 A.H.)

„Doamne, fa-ne noua parte buna in aceasta lume si parte buna in Lumea de Apoi.”

Aceasta scurta si concisa ruga, asa cum este ea mentionata in cel de-al doilea capitol al Nobilului Coran, reliefeaza una dintre trasaturile de baza ale Islamului, principiul moderatiei si al echilibrului in ceea ce priveste satisfacerea nevoilor spirituale si materiale, intre viata ascetica si indeplinirea trebuintelor fizice, intre avaritie si risipa etc. De acum inainte, Allah Preainaltul va descrie in Coran comunitatea islamica astfel:

„Astfel Noi am facut din voi o comunitate cumpatata, pentru ca sa fiti martori in legatura cu oamenii si pentru ca Profetul sa fie martor in legatura cu voi.” (trad.sensurilor 2 : 143)

Eroul nostru de astazi ’Abdullah ibn ’Amr ibn Al-’As, prin conduita sa si sfatul primit din partea Profetului ilustreaza punerea in practica a acestui maret principiu islamic al moderatiei si echilibrului. ’Abdullah ibn ’Amr era fiul uneia dintre cele mai cunoscute personalitati din istoria Islamului, ’Amr ibn Al-’As, responsabil cu infrangerea romanilor si a celor protejati de ei in Orientul Mijlociu, incluzand aici Egiptul. Cu toate acestea nu de putine ori eroul nostru ’Abdullah  a optat pentru o conduita diferita de a tatalui sau. Astfel, daca tatal sau a acordat o atentie speciala artei razboiului si chestiunilor politice, el s-a dovedit a fi un luptator obisnuit, dedicat cauzei, nicidecum politician sau geniu militar. ’Amr ibn Al-As a demonstrat o personalitate inventiva, in schimb fiul sau a adoptat simplismul si franchetea drept forme de relationare cu cei din jurul sau. ’Abdulah a fost, asadar, un model tipic al omului dedicat lui Dumnezeu, pentru care nimic din aceasta lume nu reprezenta un interes aparte. Si-a petrecut intreaga viata intrun climat pacifist, prin post si rugaciune, acordand extrem de greu clipe de rafaz trupului sau. A imbratisat Islamul inaintea tatalui sau.

Cand tatal sau, ’Amr ibn Al-’As a devenit musulman si i-a observat devotamentul intens, chiar exagerat (rugaciuni in timpul noptii si post pe parcursul zilei, aproape fara vreo pauza) s-a ingrijorat si l-a informat pe Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam). Profetul Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) l-a chemat la el pentru a-l indruma. „Mi s-a spus ca postesti zi de zi, fara nicio intrerupere si ca te rogi pe parcursul intregii nopti fara sa inchizi ochii. Este suficient pentru tine sa postesti trei zile in fiecare luna.

-Dar pot sa fac mai mult decat atat.

-Atunci de doua ori in fiecare saptamana.

-Pot si mai mult.

-Atunci calea cea mai potrivita este cea a postului voluntar in maniera tinuta de profetul David. ”

Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) a continuat sa-i vorbeasca eroului nostru in legatura cu moderatia care trebuie sa caracterizeze rugaciunile de noapte voluntare si recitarea Nobilului Coran. Avand o asemenea personalitate, cineva ar putea sa fie mirat cum de s-a putut intampla ca marele Al-Husain (nepotul Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam)) sa se supere pe eroul nostru. In cele ce urmeaza poate fi gasita o posibila explicatie :

Odata cu asasinarea celui de-al treilea calif, ’Uthman ibn ’Affan (radiy-Allahu ’anhu) de catre un grup rebel, ’Ali ibn abi Talib (radiy-Allahu ’anhu) a fost ales calif. O parte dintre membrii comunitatii musulmane, incluzandu-l pe guvernatorul regiunii siriene, a conditionat depunerea juramantului de supunere de aducerea in fata justitiei a celor care l-au omorat pe califul ’Uthman. Noul calif, din pozitia de conducator al statului, a ales sa lupte impotriva acestor oameni aflati sub comanda lui Mu’awiyah ibn Abi Sufyan, considerandu-i drept niste rebeli care se opun ordinii statului de drept. Mana dreapta a lui Mu’awiyah era tatal eroului nostru, el dandu-i dispozitie fiului sau ’Abdullah sa se alature armatei conduse de catre Mu’awiyah. Si cum niciodata eroul nostru ’Abdullah nu a iesit din cuvantul tatalui sau, asa a si facut, desi nu era tipul de om care sa se alature orbeste unei armate musulmane aflate in conflict cu o alta musulmana. De fapt, el numai a insotit armata, dar nu a luptat impotriva taberei administrate de califul ’Ali, atitudine intarita cu precadere dupa moartea lui ’Ammar ibn Yasir. Si aceasta pentru ca eroul nostru si-a adus aminte cu claritate ca Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) a prevazut uciderea lui ’Ammar ibn Yasir de catre un grup de luptatori nedrepti, grup aflati sub comanda lui Mu’awiyah. Trebuie sa mai mentionam aici ca printre ucigasii lui ’Ammar ibn Yasir (radiy-Allahu ’anhu) se aflau si cei ai califului ’Uthman (radiy-Allahu ’anhu), ei alaturandu-se taberei lui ’Ali (radiy-Allahu ’anhu) pentru a parea ca sunt sustinatori loiali ai sai, cand de fapt cu totii cautau un refugiu temandu-se de pedeapsa la care se expuneau drept urmare a asasinarii lui ’Uthman (radiy-Allahu ’anhu). Mai mult, l-au omorat si pe ’Ammar ibn Yasir sustinand ca cealalta tabara a comis si aceasta crima, in vederea discreditarii ei. Imediat ce eroul nostru a simtit ca armata lui Mu’awiyah se afla in eroare, a inceput sa duca o munca de descurajare a luptatorilor, in ciuda faptului ca unul dintre liderii acelei grupari era chiar tatal sau.

Intrebarea care s-a nascut in mintea lui Mu’awiyah si a altora a fost : „De ce evlaviosul nostru erou ’Abdullah s-a alaturat taberei care a luptat impotriva califului ’Ali ibn Abi Talib (varul Profetului) ?” Aceasta intrebare i-a fost adresata de catre Al-Husain, fiul lui ’Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu ’anhu), si aici se gaseste cheia misterului. ’Abdullah a raspuns : „Odinioara tatal meu s-a plans Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) ca obisnuiesc sa tin post zi de zi si sa-mi petrec noptile in rugaciune, fara sa-mi acord niciun minut de odihna. Iar Mesagerul lui Allah (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) mi-a spus : ’O, ’Abdullah, roaga-te, dar si odihneste-te, posteste si hraneste-te (alternativ) si da-i ascultare tatalui sau !’ Si in batalia de la Siffin, tatal meu a insistat impotriva dorintei mele sa-l urmez. Iar eu, in lumina celor la care m-a indrumat Profetul, am facut-o.”

In aceste cuvinte gasim explicatia aparentei contradictii comportamentale a eroului nostru, manifestate cu ocazia nefericitei confruntari de la Siffin. In spatele sau, insa, descoperim o alta realitate care nu face altceva decat sa-i confirme lui ’Abdullah ibn ’Amr Al-’As natura sa evlaviosa, el fiind nevoit sa actioneze impotriva propriei vointe cu unica motivatie a acceptarii Mesajului Islamului si ascultarii Mesagerului lui Allah (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), doua lucruri pe care eroul nostru intotdeauna le-a considerat principii directoare in viata.

 


Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000.

Traducere: AbdurRahman