FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
Said ibn Amir al-Jumahi

SA’ID IBN ’AMIR AL-JUMAHI (radiy-Allahu ‘anhu): Carmuitor si deopotriva sarac (d. 20 A.H.)

Mai devreme am discutat despre primul martir al Islamului care a murit pe o cruce, Khubaib ibn ’Adiyy. Am mentionat cu acea ocazie cum Khubaib si-a infruntat moartea cu un calm desavarsit, solicitand sa i se permita sa faca doua rak’a (unitate de rugaciune), pe care le-a si efectuat sigur pe el si cu mintea impacata. Atunci cand paganii i-au despicat carnea de pe trup torturandu-l si intrebandu-l daca nu ar prefera libertatea, iar locul sau sa fie luat de profetul Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), Khubaib le-a raspuns, „Jur pe Allah ca nu mi-as dori sa ma aflu in siguranta, teafar impreuna cu familia mea, timp in care Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) sa i se faca ceva rau, macar cat negrul sub unghie.” Unul dintre cei care au asistat la acest eveniment unic a fost eroul nostru Sa’id ibn ’Amir, a carui minte si suflet au ramas marcate pentru vecie, exercitand o puternica influenta asupra credintei sale si furnizand o dovada suplimentara a adevarului vestit de profetul Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), Khubaib numarandu-se printre cei care au raspuns chemarii sale.

Sa’id ibn ’Amir a lasat in urma Mekka pentru Medina cu intentia de a-si urma credinta si de a fi unul dintre adeptii sai sinceri si statornici. Dupa moartea profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), Sa’id ibn ’Amir a demonstrat ca este un sustinator loial al primilor doi succesori ai acestuia, Abu Bakr si ’Umar ibn Al-Khattab, pe care a incercat sa-i consilieze si sa le ofere suportul moral necesar, simultan cu exercitarea guvernarii cu care a fost indrituit, asa cum vom vedea in curand. Un exemplu concludent este cel oferit de investirea lui ’Umar in postul de calif. Prima reactie a lui Sa’id ibn ’Amir nu a fost aceea de a merge cat mai repede sa-l felicite, cat mai degraba a dorit sa-i ofere un sfat sincer. „’Umar !” – a inceput. „Te sfatuiesc sa te temi de Allah in ceea ce priveste oamenii si sa nu te retragi din cuvantul lui Allah de teama lor.” Acestea au fost primele cuvinte cu care eroul nostru a dorit sa-l felicite pe noul calif. Mai tarziu, cand ’Umar (radiy-Allahu ’anhu) a avut nevoie de un barbat care sa guverneze in Homs (antica asezare Emesa, oras situat in centrul Siriei), el l-a desemnat pe Sa’id ibn ’Amir. Inca de la bun inceput Sa’id a incercat sa refuze propunerea si sa se scuze, dar dupa ce ’Umar i-a reamintit ca intra in obligatiile sale de cetatean responsabil sa il ajute pe calif in actul guvernarii, el a acceptat.

Si cand au sosit niste barbati de incredere din Homs, ’Umar le-a cerut sa ii intocmeasca o lista cu oamenii saraci din Homs. Cand a observat ca numele lui Sa’id se regaseste printre cele ale oamenilor sarmani din Homs, i-a intrebat surprins, „Dar din ce cauza in aceasta lista este mentionat numele lui Sa’id ?” Oamenii i-au raspuns „Pe Allah ! Sunt zile intregi care trec fara ca lumina focului sa licare intre peretii casei guvernatorului nostru (din cauza saraciei)”. Auzind una ca asta, ’Umar a inceput sa lacrimeze si din compasiune fata de eroul nostru a dat ordin sa i se trimita o mie de dinari. Cand eroul nostru a primit cantitatea de bani, a devenit atat de deprimat incat parca o calamitate s-a abatut peste capul sau. Vazandu-l, sotia l-a intrebat ce s-a intamplat, iar el a informat-o ca tentatia tocmai s-a strecurat in caminul lor. Si fara sa stie despre ce era vorba, ea l-a sfatuit : „Alung-o afara.” Atunci, el a intrebat-o, „Ai putea sa ma ajuti sa fac acest lucru ?” „Da,” a raspuns femeia. Si apucandu-se de treaba, au asezat banii in pungulite pe care le-au distribuit saracilor.

Intruna din inspectiile periodice de pe cuprinsul califatului, ’Umar ibn Al-Khattab a ajuns si la Homs, in Siria si s-a interesat despre guvernatorul zonei, Sa’id ibn ’Amir. Populatia s-a vaitat ca „Sunt patru lucruri rele pe care le-am observat la el,”, la auzul acestor cuvinte ’Umar ramanand aproape socat. Insa s-a gandit ca la mijloc trebuie sa fie ceva care s-a inteles gresit, doar il stia pe Sa’id ibn ’Amir atat de bine incat sa aiba nelamuriri cat de mici in ceea ce priveste comportamentul sau. Asadar, in urmatoarea zi ’Umar i-a adunat fata in fata pe locuitori si pe Sa’id, intrebandu-i public despre nemultumirile lor. Ei au raspuns : „Guvernatorul nostru (Sa’id ibn ’Amir) nu este de gasit pana dimineata tarziu.” ’Umar i-a solicitat un raspuns lui Sa’id, cel care dupa un moment de liniste, a spus, „Urasc sa discut despre acest subiect. Insa nu am niciun servitor. Sunt nevoit sa ma trezesc dis de dimineata si sa pregatesc masa pentru familia mea si sa astept pana cand este gata, dupa care merg sa coc painea necesara. Iar dupa ce imi fac ablutinea (curatenia rituala) ies afara sa intalnesc oamenii.”

Dupa aceasta, ’Umar a intrebat despre a doua problema. Iar oamenii au raspuns, „El nu ne raspunde pe timpul noptii.” Sa’id a raspuns, „Urasc sa fac public acest subiect. Insa am luat decizia ca timpul zilei sa-l dedic oamenilor, iar pe cel al noptii adorarii lui Allah.” Cea de-a treia nemultumire era legata de faptul ca se intampla ca Sa’id ibn ’Amir sa ramana acasa cat este ziua de lunga, fara sa-si faca simtita prezenta. ’Umar l-a intrebat despre acest lucru, iar Sa’id a raspuns, „Nu am niciun servitor si nicio haina cu care sa-mi acopar trupul, in afara celei de fata. Acesta este motivul pentru care de fiecare data cand o spal sunt nevoit sa raman acasa ca sa mi se usuce. Cand este gata, o iau pe mine si ies sa stau de vorba cu locuitorii.” Cea de-a patra si ultima nemultumire a oamenilor a fost aceea ca uneori Sa’id cade in reverie. ’Umar a dorit din nou o explicatie, iar Sa’id a marturisit, „Inainte de a ma converti la Islam, am fost martor la mutilarea si uciderea lui Khubaib (evenimentul la care ne-am referit mai devreme), urmarindu-i atitudinea si auzind raspunsul sau. Acum, cand imi amintesc de acea scena si de faptul ca nu am facut nimic sa-l sprijin, ma apuca groaza ca Allah ma va pedepsi. Si imi este teama de furia lui Allah.” Ascultandu-l, ’Umar a soptit ca pentru sine, „O, Allah. Iti sunt recunoscator ca m-ai calauzit sa-l numesc pe guvernatorul cel drept.”

Si cu siguranta ’Umair nu a gresit spunand acest lucru, deoarece eroul nostru Sa’id ibn ’Amir s-a dovedit a fi un model al responsabilitatii corecte si un guvernator umil, pentru care actul de conducere a fost mai degraba o responsabilitate decat o onoare.

 


Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000.

Traducere: AbdurRahman