FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
Uthman ibn Madhun

'UTHMAN IBN MADH'UN (radiy-Allahu ‘anhu) (d. 2 A.H.)

O trasatura de caracter specifica tuturor eroilor Islamului a fost aceea ca ei toti au cautat sa satisfaca placerile Stapanului lor, ale Creatorului, indiferent cu ce efort. Adevarul este ca, fara aceasta dorinta inradacinata si atitudinea de a o realiza, nu am fi putut astazi sa vorbim despre fapte eroice cu referire la acesti oameni; si nici nu ar fi existat vreun erou in istoria islamica. Eroii musulmani au trait si au murit pentru nimic altceva decat incercand sa obtina placerea lui Allah Preainaltul. Pentru ei toti, Mesagerul lui Allah (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) a reprezentat modelul caruia Stapanul sau i-a spus „Spune : (O Muhammed) Intr-adevar, Rugaciunea mea, actele mele de devotiune, viata mea si moartea mea Ii apartin lui Allah, Stapanul lumilor !” (Coran; 6:162) In aceasta lumina putem reflecta la atitudinea si comportamentul eroilor nostri, un alt exemplu fiind cel oferit de ’Uthman ibn Madh’un (radiy-Allahu ’anhu). Pentru ca atunci cand unul dintre dusmanii credintei din Mekka l-a ranit la unul dintre ochii sai si i s-a reprosat de catre un prieten care a vazut toata scena, „Ai fi putut sa eviti acest lucru daca ai fi ramas sub protectia mea”, el a raspuns, „Te asigur ca simt ochiul care mi-a ramas sanatos mai suferind decat cel care nu a fost ranit de dragul lui Allah”. Imaginati-va un om care sa fie ranit si sa-si doreasca si mai mult sa ii faca pe plac Creatorului ! Dar aceasta nu a fost toata povestea eroului nostru, ’Uthman ibn Madh’un (radiy-Allahu ’anhu). In cele care urmeaza vom afla putin mai multe despre el.

’Uthman ibn Madh’un (radiy-Allahu ’anhu) se regaseste printre primii convertiti la Islam care au avut de suferit, impreuna cu alti discipoli ai profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), toate formele de tortura si hartuire. Astfel, el a fost unul dintre musulmanii carora profetul Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) le-a dat dispozitie sa emigreze in Abisinia (Etiopia) pentru a se refugia din calea tiraniei la care erau supusi de cruzii lor compatrioti. Pe acele meleaguri, acesti oameni sarmani au avut libertatea de a-si practica religia lor, singura tulburare venind din cauza singuratatii si a gandurilor la pamantul unde s-au nascut. Prin urmare, imediat ce a ajuns la urechile lor zvonul ca mekkanii au acceptat Islamul si au ales sa-l urmeze pe Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), cu totii s-au hotarat sa-si stranga lucrurile si sa se grabeasca spre orasul lor iubit, Mekka. Din nefericire, informatiile s-au dovedit a fi nici mai mult nici mai putin decat o cursa intinsa bietilor musulmani, ei intelegand ce se intampla de fapt numai cand s-au apropiat de periferia Mekkai. Singurii care isi frecau mainile de bucurie erau politeistii, acestia supunandu-i din nou pe cei convertiti tuturor formelor de presiune in incercarea lor de a-i face sa revina la politeism.

In acele timpuri arabii aveau un obicei numit Al-jiwar, conform caruia o persoana oprimata avea dreptul sa ceara protectia unui membru de vaza din societate. Daca in urma demersului sau ii era garantata protectia, atunci se putea deplasa in mod liber, fara nicio urma de teama ca va avea de suportat urmari nefaste. Realitatea, insa, a demonstrat ca numai o mana de oameni dintre acesti emigranti saraci au fost in stare sa profite de acest obicei. Unul dintre ei a fost chiar eroul nostru, ’Uthman ibn Madh’un (radiy-Allahu ’anhu), el obtinand protectia unei personalitati mekkane, numite Al-Walid ibn Al-Mughirah. Asadar, ibn Madh’un s-a aflat in siguranta, deplasandu-se in mod liber prin tot orasul. Cineva ar putea sa spuna ca a fost un om norocos. Nu asa gandea, insa, el insusi pentru ca nu a putut sa suporte gandul ca fratii si surorile sale intru credinta sa fie necajiti si torturati, in vreme ce el se afla in preajma lor in completa siguranta. Eroul nostru si-a spus lui insusi, „Fara doar si poate ca starea de siguranta de care ma bucur datorita protectiei oferite de un politeist, in vreme ce prietenii si ceilalti care imbratisam aceeasi credinta sufera, nu reprezinta decat un semn de slabiciune din partea sufletului meu.” Prin urmare, s-a prezentat in fata patronului sau, Al-Walid, spunandu-i, „O Abu ’Abd Shams, recunosc ca ti-ai tinut promisiunea de a ma proteja, insa nu agreez ideea de a ma afla in asigurarea altcuiva in afara de Allah.” Auzind una ca asta, Al-Walid l-a intrebat, „Ai fost cumva ranit sau vreunul dintre oamenii mei ti-au pricinuit suparare ?” „Nu”, a raspuns eroul nostru, „dar caut sa am protectie numai de la Allah”. Al-Walid i-a cerut, atunci, lui ibn Madh’un sa faca publica intro moschee renuntarea la protectia primita, ceea ce eroul nostru a si savarsit. La putin timp dupa aceasta, eroul nostru l-a auzit pe poetul Labid ibn Rabi’ah recitand urmatoarele, „Luati aminte ! Orice in afara de Allah este falsitate” si i-a grait, „Tu vorbesti ceva adevarat.” Si Labid a continuat, „Si orice fericire este trecatoare.” De aceasta data, eroul nostru l-a contrazis, „Aceasta nu este adevarat. Pentru ca placerea Paradisului nu se sfarseste, este eterna.” Auzindu-l, poetului i s-au intunecat privirile, urmand o altercatie in urma careia eroul nostru a fost ranit la unul dintre ochi. Fostul sau proteguitor a vazut toata scena si a dorit sa-i reaminteasca ca, „Ai fi putut sa nu patesti asa ceva, pentru ca ai beneficiat de o protectie puternica.” Eroul nostru a replicat, „Jur pe Allah ! Ochiul meu sanatos sufera acum mai mult decat cel al caruia nu a patit asa ceva de dragul lui Allah. Ma gasesc sub protectia Cuiva mult mai puternic decat tine.” „Vino inapoi la mine !”, i-a spus Al-Walid. „Nu, multumesc !” – a fost raspunsul eroului nostru. Ibn Madh’un s-a indepartat cu ochiul sangerand, insa cu inima si sufletul impacate, de aceasta data situandu-se pe aceeasi treapta cu ceilalti musulmani, impartind deopotriva suferintele si chinurile fizice (bucurandu-se de binecuvantarile sufletesti ale sacrificiilor facute doar din dragoste pentru Stapanul lor).

Mai tarziu, eroul nostru ibn Madh’un a emigrat in Medina, unde a participat in mod activ la toate campaniile majore. A dus o viata ascetica, fiind printre primii emigranti care au murit si au fost ingropati in cimitirul din Medina, Al-Baqi. Ultimele cuvinte ale profetului Muhamemd adresate sincerului si neinfricatului sau companion au fost, „Fie ca Allah sa-si reverse mila asupra ta. Ai plecat din aceasta viata fara niciun beneficiu lumesc si ai ramas curat in fata provocarilor sale.”

 


Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000.

Traducere: AbdurRahman