FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
Zaid ibn Thabit

ZAID IBN THABIT (radiy-Allahu ’anhu): Compilatorul oficial al textelor coranice (d. 45 A.H.)

Fiecare mare religie a lumii in care traim are propriile sale texte religioase (o Carte). Islamul, pe de o parte, nu face nici el exceptie de la aceasta regula, iar pe de alta – difera de celelalte religii, in sensul ca a sa Carte divina detine cateva trasaturi unice. Printre acestea, putem sa amintim :

  1. Cuvant cu cuvant a fost revelat sub sceptrul divin Mesagerului lui Allah; din acest motiv, Coranul poate fi numit pe drept cuvant „cuvantul lui Dumnezeu” sensul propriu al sintagmei. Aceasta are la baza si distinctia care se face in Islam, pe de o parte existand Coranul cel Glorios (cuvintele lui Allah Preainaltul relatate ca atare profetului Muhammed), iar pe de alta parte – hadisurile (cuvintele sau faptele profetului Muhammed), separare care nu mai exista in niciun alt text religios. Aceasta explica si faptul ca acele versete care incep cu imperativul „Qul” (’Spune’) sunt pastrate si recitate exact cum ele au fost revelate, pastrand aceasta expresie.
  2. Coranul cel Glorios este singura scriptura pastrata in forma sa originala atat in forma scrisa, cat si orala. Acest lucru s-a datorat faptului ca : (A) a fost memorat cu inima in totalitate de catre mii si mii de oameni, inca din vremea profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) si pana in zilele noastre. Multi dintre acesti oameni nici macar nu vorbesc limba araba (ceea ce poate fi considerat ceva miraculos, din moment ce Nobilul Coran are peste 6.000 de versete), si (B) a fost scrisa in totalitate in timpul vietii profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), sub directa sa supervizare, ceea ce nu s-a mai intamplat niciodata pana atunci, cu nicio alta scriptura. 
  3. Coranul cel Glorios este singura scriptura care a servit drept Constitutie multor guverne si state, in decursul istoriei Islamului.

Acestea sunt numai cateva caracteristici care disting intre Cartea Islamului si celelalte.

Iar printre cei carora musulmanii trebuie sa le fie recunoscatori ca au contribuit la pastrarea intacta a Coranului cel Glorios, se numara eroul nostru de astazi, Zaid ibn Thabit, unul dintre scribii Profetului. Zaid ibn Thabit este binecunoscut pentru impactul pe care l-a exercitat asupra istoriei Islamului, fiind invatatul caruia i s-a dat responsabilitatea compilarii oficiale a Coranului cel Glorios sub forma unei Carti. Iar povestea incepe astfel :

An-Nawwar, mama vaduva a lui Zaid, a cerut unor barbati apropiati ca grad de rudenie sa-i faca cunoscuta profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) dorinta fiului sau de a-si petrece cat mai mult timp in compania Profetului. Acesti oameni au mers la Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) si i-au spus, „O, Profet al lui Allah ! Acest copil al nostru stie sa recite din toata inima 17 capitole ale Nobilului Coran si o face cu aceeasi acuratete cu care ti-au fost revelate. Pe langa asta, este foarte priceput in ale scrisului si cititului. El doreste sa stea langa tine. Daca vei dori, stai sa-l asculti.” Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) l-a ascultat cum recita, fiind placut surprins de acuratetea acesteia, calitate care i-a evidentiat din plin capacitatile sale lingvistice. Pornind de la cele observate, Profetul i-a spus sa invete limba ebraica pentru a-l ajuta sa comunice si mai bine cu triburile evreilor, ceea a si facut, pentru ca mai tarziu, Zaid ibn Thabit a invatat limba syriaca. Din acest moment, a devenit un traducator oficial pentru Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam). Pentru ca, in cele din urma tanarul nostru erou sa devina unul dintre scribii autorizati sa scrie revelatiile divine pe care Profetul le primea din Ceruri. Aceasta responsabilitate l-a pus pe inteligentul Zaid in situatia sa asiste foarte de aproape la diversele motive ale Revelatiei, devenind astfel, mai tarziu, dupa moartea profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam), cea mai importanta autoritate in materie de text coranic. Profunda sa cunoastere a Coranului i-a determinat chiar si pe cei mai mari companioni ai Profetului sa-l viziteze si sa-i arate un respect special, in ciuda faptului ca era cu mult mai tanar decat multi dintre ei, la moartea profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) avand numai 22 de ani. Istoria ne spune ca intro zi ’Abdullah ibn ’Abbas, binecunoscut pentru stiinta sa in materie de credinta, l-a zarit pe Zaid ibn Thabit tocmai cand acesta se straduia sa se urce pe armasarul sau si s-a apropiat sa-i dea o mana de ajutor. Din respect pentru Ibn ’Abbas, Zaid i s-a adresat astfel, „Nu te osteni, oh, var al Mesagerului lui Allah”. Ibn ’Abbas i-a raspuns, „Asa am fost noi invatati sa ne tratam invatatii nostri”.

Nu este de mirare ca in timpul si dupa batalia Al-Yamamah, din timpul primului calif Abu Bakr, Zaid a fost barbatul ales sa compileze Coranul cel Glorios sub forma de carte, ajutat fiind de ’Umar ibn Al-Khattab (radiy-Allahu ’anhu). Dar sa ascultam povestea :

In timpul bataliei de la Al-Yamamah, cand un mare numar de companioni de-ai Profetului, care memorasera Coranul, au fost ucisi, ’Umar ibn Al-Khattab si-a manifestat puternica ingrijorare ca prin disparitia lor, unele versete ar putea sa fie pierdute pentru totdeauna. Aceasta l-a determinat sa-i sugereze lui Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu) ca ar fi util sa aiba un Coran compilat. La inceput Abu Bakr a sovait, argumentand ca „Acesta este un lucru pe care Profetul nu l-a facut”, pe urma, insa, a inteles necesitatea acestui demers : in timpul vietii Profetului, nimeni nu avea nevoie de o asemenea compilare, pentru ca insusi pastratorul revelatiei divine traia printre ei. Acestea fiind spuse, califul a decis ca omul cel mai potrivit pentru a duce la capat aceasta misiune nobila era nimeni altul decat Zaid ibn Thabit. Si i s-a adresat astfel : „Tu esti un tanar plin de intelepciune si demn de incredere. Obisnuiai sa notezi revelatia pentru Profet, asadar, a sosit vremea sa aduni ceea ce ai scris si sa compilezi.” Ascultandu-l, Zaid a relatat, „Jur pe Allah ca daca mi-ar fi cerut sa mut un munte, acest lucru mi s-ar fi parut mai lesne de facut decat sarcina pe care mi-au pus-o pe umeri.” Compilatia intregii Carti divine a ramas la califul Abu Bakr, apoi la succesorul sau ’Umar, cel care la moarte i-a incredintat-o fiicei sale Hafsan, una dintre sotiile profetului Muhammed, recunoscuta in comunitate ca fiind nu doar una dintre persoanele cele mai culte, dar si o binecunoscatoare a Coranului.

In continuare, o sa aruncam o privire mai apropiata asupra inegalabilului eveniment al compilarii Cartii Islamului. Dar, inainte de aceasta, lasati-ne sa reamintim prietenilor grupului nostru de dialog ca Nobilul Coran a fost memorat integral de catre multi companioni ai Profetului, in timpul vietii acestuia. De asemenea, la ordinul sau, a fost scris de catre scribii sai, din randul carora face parte si eroul nostru, Zaid ibn Thabit. In ciuda acestor progrese, o parte insemnata a acestor companioni era in permanent supusa mortii din cauza razboaielor dintre armatele Islamului, pe de o parte, iar pe de alta ale politeistilor. Asa cum am amintit deja, aceasta a fost si principala cauza pentru care ’Umar ibn Al-Khattab (radiy-Allahu ’anhu) a sugerat compilarea acestor texte scrise. Sarcina pe care a primit-o Zaid ibn Thabit a fost aceea de a culege diferitele fragmente de la diverse persoane, de a le verifica si de a le aseza in ordinea in care insusi profetul Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) a stabilit-o inainte de a pleca din aceasta lume.

Cu toate ca Zaid (presedintele comisiei de compilare a Coranului cel Glorios) stia el insusi intregul Coran pe de rost, impreuna cu multi altii, a preferat sa urmeze o procedura extrem de meticuloasa. Pe scurt, iata care era aceasta :

  1. Oricine cunoastea un fragment din Coran, venea la comisia stabilita si i-o prezenta, pentru ca ea sa fie scrisa. Relatarea respectivului nu era acceptata decat daca membrii comisiei au auzit-o ei insisi direct de la Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) si doar daca textul fusese verificat impreuna cu Profetul in timpul vietii lui.
  2. Versetele si capitolele care indeplineau aceasta conditie de baza erau scrise in ordinea stabilita de Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam).
  3. Suplimentar, pentru a pastra autenticitatea informatiilor, niciun verset nu era acceptat decat daca persoana care-l prezenta in fata comisiei aducea cu ea doi martori care marturiseau ca au vazut pe respectivul companion ascultand versetele direct din gura Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam).

Aceasta era procedura foarte riguroasa pe care comisia a folosit-o, comisie coordonata de catre Zaid ibn Thabit, sprijinit de catre ’Umar ibn Al-Khattab. Intregul text al Coranului cel Glorios astfel compilat a fost conservat de catre califul Abu Bakr, apoi de cel de-al doilea calif, ’Umar ibn Al-Khattab, iar dupa ce si acesta a murit, de catre fiica sa, Hafsan, asa cum am amintit mai devreme.

Iar onoarea de a superviza distribuirea unei versiuni „etalon” a Coranului cel Glorios i-a revenit lui ’Uthman ibn ’Affan (radiy-Allahu ’anhu), in timpul califatului condus de el. Si din nou, cel insarcinat a fost eroul nostru, Zaid ibn Thabit, ajutat de un numar de reputati companioni de-ai Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam).

Istoria ne-a demonstrat ca Profetul a permis celor care l-au urmat sa recite Coranul cel Glorios in conformitate cu propriul dialect. Dar cand statul islamic s-a extins, companionii s-au raspandit peste tot cuprinsul noilor zone cucerite. Si fiecare dintre ei invatasera sa pronunte Coranul folosind propriul dialect. Aceste diferente, insa, au provocat confuzie, mai ales in sanul noilor convertiti, care nu puteau sa inteleaga o asemenea gama variata de pronuntii. Se ajunsese pana acolo incat oamenii aproape ca ajunsesera sa se lupte intre ei din dorinta de a corecta pronuntia pe care o auzea la cel de langa el. Pentru a preveni raspandirea haosului si a confuziei, marele calif ’Uthman ibn ’Affan (radiy-Allahu ’anhu) s-a consultat cu companionii si impreuna au luat decizia istorica a adoptarii unei „editii-etalon”, care sa fie urmata de fiecare. A trimis dupa textul compilat in anii care au trecut si care era pastrat la Hafsah, vaduva Profetului si fiica celui de-al doilea calif. Dupa aceea, a stabilit o comisie din care a facut parte Zaid ibn Thabit, comisie care sa copieze textul compilat de baza, pe aceasta cale obtinand copii pe care le-a trimis in principalele centre ale statului. Odata terminta expedierea, a ordonat ca toate celelalte copii sa fie distruse. Astfel, pe de o parte a asigurat unificarea modului de recitare a Coranului cel Glorios, iar pe de alta – protejarea textului de modificari si a comunitatii islamice in ansamblul sau, de tensiunile care incepusera sa se acumuleze.    

In zilele noastre, cand vom deschide o copie a Coranului cel Glorios, putem sa gasim scris la inceputul sau sintagma „conform manuscrisului ’uthmanian”, ceea ce semnifica ca respetiva copie corespunde identic cu acel etalon stabilit de catre califul ’Uthman ibn ’Affan si executat de catre eroul nostru Zaid ibn Thabit, impreuna cu cativa ilustri companioni ai profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam).

Fie ca Allah Preainaltul sa-i binecuvanteze. Amin.

 


Sursa: Mahmoud Esma'il Sieny - "Heroes of Islam", Editura Darussalam, King Saud University, Riyadh, K.S.A, 2000.

Traducere: AbdurRahman