FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
Al-Maturidi

Muhammad ibn Muhammad ibn Mahmud Abu Mansur al-Samarqandi al-Maturidi al-Hanafi (d. 333) din Maturizi, Samarqand, unul dintre cei doi importanti imami dintre mutakallimun ai Ahl al-Sunna, cunoscut in vremea lui ca Imamul Calauzirii (Imam al-Huda). A studiat cu Abu Nasr al-`Ayadi si Abu Bakr Ahmad al-Jawzajani. Printre elevii lui cei mai buni sunt `Ali ibn Sa`id Abu al-Hasan al-Rustughfani, Abu Muhammad `Abd al-Karim ibn Musa ibn `Isa al-Bazdawi si Abu al-Qasim Ishaq ibn Muhammad al-Hakim al-Samarqandi. A excelat in respingerea doctrinei Mu’tazila in Trasoxiana, in vreme ce contemporanul sau Abu al-Hasan al-Ash`ari facea acelasi lucru in Basra si Bagdad. A murit in Samarqand, unde si-a petrecut cea mai mare parte din viata. Munir `Abduh Agha, fondatorul Muniriyya Salafiyyah Press din Egipt, a spus: „Nu exista diferente [doctrinale] mari intre Ash’aris si Maturidi, prin urmare ambele grupuri sunt acum numite Ahl al-Sunnah wa al-Gema’a”. 

Al-Maturidi il intrece pe Imam al-Tahawi ca transmitator si comentator al operei lui Imam Abu Hanifa. Atit al-Maturidi, cit si al-Tahawi l-au urmat pe Abu Hanifa cand, acesta din urma, definea credinta (al-iman) ca pe  „convingere in inima si afirmare cu limba”, fara sa adauge, asemenea lui Malik, al-Shafi’i sau Ahmed ibn Hanbel „actiune cu membrele”.

Al-Maturidi, ca o reflectare a opiniei lui Abu Hanifa, a mers pana acolo incat sa declare ca baza credintei consta in convingerea in inima, iar afirmarea cu limba este numai un pilon suplimentar (rukn za’id).

Printre scrierile lui Maturidi:

1. Kitab al-Tawhid despre doctrina Ahl al-Sunna. In aceasta carete el spune:

Musulmanii difera in privinta locului in care spun ca se afla Allah. Unii spun ca Allah e descris ca „ocupind Tronul” (`alâ al-`arshi mustawin), iar Tronul pentru ei este un podium (sarîr) purtat de ingeri si inconjurat de ei [ca in versetele]: „si opt [dintre ei] vor purta Tronul Domnului tau deasupra lor, in Ziua aceea” (Quran, traducerea sensurilor 69:17) si „Si ii vei vedea tu pe ingeri inconjurind Tronul” (39:75) si „Cei ce poarta Tronul si cei care-l inconjoara” (40:7). Au adus ca proba a spuselor lor cuvantul Lui: „Cel Milostiv care s-a asezat pe Tron” (20:5) si faptul ca oamenii isi ridica miinile spre cer cind fac rugi. De asemenea, spun ca s-a mutat acolo dupa ce nu fusese acolo, pe baza versetului „si pe urma s-a asezat pe Tron” (57:4).

Altii spun ca El exista in orice loc pentru ca a spus „Nu exista discutie in taina intre ei trei fara ca El sa fie al patrulea, nici intre cinci fara ca El sa fie al saselea, nici mai putini de atit si nici mai multi fara ca El sa fie impreuna cu ei, oriunde s-ar afla” (58:7) si „Noi sintem mai aproape de el decit vena gitului” (50:16) si „Fiind Noi mai aproape de el decit voi, insa nu Ne veti zari” (56:85) si „El este Cel care este Domn in cer si care este Domn pe pamint” (43:84). Acest grup considera ca a spune ca El se afla intr-un loc, excluzand astfel alte locatii, inseamna o limitare a Lui; si cum orice obiect limitat e mai jos decit un altul mai presus de el, asta ar insemna un defect. Mai mult, considera ca a fi intr-un loc inseamna nevoia de acel loc, impreuna cu necesitatea granitelor.

Altii neaga atribuirea unui loc lui Allah, fie el un anume loc sau toate locurile, cu exceptia sensului metaforic in care El ii are in paza si ii face sa existe.

Shaykh Abu Mansur [al-Maturidi] spune: Concluzia tuturor acestora este ca depinderea tuturor lucrurilor de El si depinderea Lui de toate lucrurile este in concordanta cu descrierea Sa in termeni de exaltare (`uluw) si maretie (rif`a), preamarire (ta`zîm) si maiestate (jalâl), precum vorbele Sale: „imparatia cerurilor si pamintului” (2:107, 3:189, 5:17-18, 5:40 etc), „stapinul cerurilor si al pamintului” (13:16, 17:102, 18:14, 19:65 etc), „Dumnezeu al intregii creatii” (ilâh al-khalq), Domn al lumilor (1:2, 5:28, 6:45, 6:162, 7:54 etc), „deasupra a tot” (fewqa kulli ÅŸey') si asa mai departe. Cit despre depinderea anumitor lucruri de El, aceasta este in concordanta cu atributii specifice ale Sale precum generozitate (al-kerâma), rang inalt (al-manzila) si gratie imensa (al-tafdîl) pentru ce Ii este atribuit, ca in vorbele Lui: „Allah este, cu adevarat, ce aceia care sunt cu frica [de El]” (16:128), „Moscheile sint ale lui Allah” (72:18), „camila lui Allah” (7:73, 11:64, 91:13), „Casa lui Allah” (beyt Allâh) si altele. Nici unul dintre aceste exemple nu poate fi inteles in aceeasi maniera ca depinderea unui obiect creat de un altul.

Abu Mansur mai spune: Baza acestei argumentari este ca Allah Preainaltul era cind nu exista nici un loc, apoi locurile au fost create, insa El a ramas exact asa cum era. Prin urmare, El este cum a fost mereu si a fost mereu cum este acum. Slavit este El dincolo de orice schimbare sau transformare sau miscare sau incetare! Pentru ca toate acestea sint dovezi ale contingentei (hudth) prin care natura acestei lumi poate fi cunoscuta si dovezi ale inevitabilului sau sfirsit.

Mai departe, [in legatura cu afirmatia ca Allah este pe Tron], in contextul ridicarii spatiale, nu exista nici un merit in a sta jos sau in picioare, nici maretie, nici marire sau splendoare.

De exemplu, faptul ca cineva este mai sus decit acoperisurile sau decit muntii nu ii da nici o maretie fata de cineva mai jos in spatiu, insa identic in esenta. Prin urmare, nu e permis sa fie interpretat versetul 20:5 in acest fel, cind de fapt se refera la grandoare si maiestate. Pentru ca El ne spune „Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile si pamintul” (7:54, 10:3, 21:56), indicand astfel preamarirea Tronului, care e creat din lumina sau o substanta (sau bijuterie) a carei perceptie este peste cunoasterea noastra. A fost relatat ca Profetul (saws) atunci cand vorbea despre soare a spus: „Gibriyl aduce in mina lui putin din lumina Tronului, cu care il imbraca in fiecare zi cind rasare”; e mentionat ca si luna primeste o parte din lumina Tronului.

Prin urmare, depinderea istiwâ' de Tron are in vedere doua lucruri: mai intii, preamarirea, in perspectiva a tot ce El a spus despre autoritatea Lui asupra tuturor fiintelor; in al doilea rind, mentionarea ca cel mai maret si nobil loc din creatie, in conformitate cu ideea atribuirii de calitati magnifice obiectelor magnifice. Cind se spune „cutare si-a stabilit suveranitatea peste cutare tara si stapineste cutare regiune”, aceasta nu restrange aria suveranitatii sale, ci subliniaza ca cine este suveran asupra unui teritoriu este suveran automat si asupra a tot ce este cuprins sau sub acel teritoriu.

2. Kitab Radd Awa'il al-Adilla, o respingere a cartii Mu`tazili-ului al-Ka`bi' numita Awa'il al-Adilla;

3. Radd al-Tahdhib fi al-Jadal, o alta respingere a lui al-Ka`bi;

4. Kitab Bayan Awham al-Mu`tazila;

5. Kitab Ta'wilat al-Qur'an (Cartea Interpretarilor Quran-ului), despre care Ibn Abi al-Wafa’ a spus: „Nici o carte dintre predecesoare nu rivalizeaza cu aceasta, nici macar nu se apropie de ea”.

Hajji Khalifa o numeste Ta'wilat Ahl al-Sunna si citeaza astfel marturia lui al-Maturidi despre diferenta intre explicare (tafsir) si interpretare (ta'wîl):

„Tafsir este concluzia categorica (al-qat`) asupra intelesului termenului in discutie si marturia in faÅ£a lui Allah Preainaltul ca acesta a vrut El sa fie intelesul; in vreme ce ta'wil este inclinatia (tarjih) catre una dintre mai multe posibilitati, fara concluzie categorica sau marturie.”

6. Kitab al-Maqalat;

7. Ma'akhidh al-Shara'i` in Usul al-Fiqh;

8. Al-Jadal fi Usul al-Fiqh;

9. Radd al-Usul al-Khamsa, o respingere a prezentarii lui Abu Muhammad al-Bahili a celor Cinci Principii ale Mu’tazila;

10. Radd al-Imama, respingere a conceptiei Shi`a privind oficiul de Imam;

11. Al-Radd `ala Usul al-Qaramita;

12. Radd Wa`id al-Fussaq, respingere a doctrinei Mu’tazila ca marii pacatosi dintre musulmani sunt condamnati la Iadul vesnic.

Mare parte din Scoala Hanefită il urmeaza pe al-Maturidi ca doctrina, desi el este mult mai putin cunoscut decit al-EÅŸ`ari, pentru ca acesta din urma a fost implicat in nenumarate dezbateri cu oponentii Ahl al-Sunna, in vreme ce al-Maturidi, asa cum spune Imam al-Kawthari, „a trait intr-un mediu in care inovatorii nu aveau nici o putere”. Absenta mentionarii Imam-ului Abu Mansur al-Maturidi in Siyar-ul lui al-Dhahabi (Ez-Zehebi) este o omisiune grava din aceasta capodopera de biografii. 

 


Sursa: forumul Islamul Azi

Autor: lara

Modificari: Khalid