FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
OMEYYAZII

Schimbarea puterii la Damasc, orasul-capitala al omeyyazilor , a avut efect in dezvoltarea istoriei Islamului. Intr-un cuvant, a fost o recunoastere tacita a schimbarii unei ere. Primii patru califi au fost fara exceptie companionii Profetului - piosi, oameni sinceri care au trait la fel ca si vecinii lor si care au pastrat obiceiurile simple ale stramosilor lor in ciuda fluxului de prosperitate in urma cuceririlor de teritorii. Chiar si ‘Osman, a carui politica a avut un efect decisiv, s-a dedicat mai mult aspectelor Vietii de Apoi decat asupra acestei vieti.

Odata cu schimbarea puterii la Damasc s-au schimbat multe.Inca din zilele timpurii ale Islamului, extinderea legii islamice s-a bazat pe dorinta simpla de a raspandi Cuvantul lui Dumnezeu. Chiar daca musulmanii au folosit forta cand intampinau rezistenta, ei nu ii obligau pe dusmanii lor sa accepte Islamul. Dimpotriva, musulmanii au permis crestinilor si evreilor sa practice propria lor credinta si astfel numeroase convertiri la Islam au fost rezultatul dezvaluirii unei credinte simple si inspiratoare.

Mu'awiyah a fost un administrator capabil si chiar criticii lui au considerat ca a avut cel mai inalt grad al calitatii de varf - o calitate ce poate fi definita ca o "constrangere civilizata" pe care chiar el a descris-o in cuvintele urmatoare:" Nu ma refer la sabia mea unde lovitura ei ajunge, nici lovitura mea unde limba e de ajuns. Si daca va fi doar un singur fir de par ce ma leaga de cel de langa mine, nu il las sa se rupa: cand ei trag, eu il slabesc, iar daca ei il slabesc, eu trag.".

Cu toate acestea, Mu'awiyah nu a fost capabil sa reconcilieze opunerea fata de legile sale nici sa rezolve conflictul cu siitii. Aceste probleme nu erau de nerezolvat atata timp cat Mu'awiyah era in viata, dar dupa moartea lui, in 680, partizanii lui Ali au reluat o complicata dar persistenta lupta care i-a izgonit pe omeyyazi acasa pentru mai bine de 70 de ani si, in timp s-au extins in Africa de Nord si Spania.

Oricum, Omayyazii au reusit sa atinga un grad de stabilitate, in special dupa ce 'Abd al- Malik Marwan a urmat la califat in 685. Ca si Omayyazii care l-au precedat, 'Abd al- Malik a fost obligat sa cedeze o parte substantiala din regat sau in fata problemelor politice. Dar el a introdus de asemenea multe reforme necesare.


A ordonat curatarea si redeschiderea canalelor care irigau valea Tigru - Eufrat - o cheie a prosperitatii Mesopotamiei inca din timpul Samarienilor - a permis folosirea bivolilor de apa in mlastinile fluviului, si au facut o moneda standard care a inlocuit moneda bizantina si sasanida, pana atunci singura moneda in circulatie. Organizarea agentiilor guvernamentale ale lui 'Abd al- Malik a fost de asemenea importanta, a stabilit un model pentru mai tarziile intocmiri birocratice ale Abbasizilor si statele lor succesoare.


Erau agentii speciale insarcinate cu inregistrarea platilor, altele s-au concentrat pe colectarea taxelor. 'Abd al-Malik a stabilit un sistem al rutelor postale pentru a expedia comunicarile lui pretutindeni in indepartatul Imperiu. Cel mai important dintre toate, a introdus araba ca limba administrativa, inlocuind greaca si pahlavi.Sub conducerea lui 'Abd al- Malik, Omeyyazii au continuat sa extinda puterea islamica mai departe. De la est ei si-au extins influenta in Transoxania, o zona la nord de raul Oxus in Uniunea Sovietica de astazi, si a continuat pana la granitele Chinei. De la vest, ei au luat Africa de Nord, intr-o continuare a campaniei condusa de 'Uqbah ibn Nafi' care a fondat orasul Kairouan - in ceea ce astazi Tunisia - si de acolo au parcurs tot drumul pana la tarmul Oceanului Atlantic.Aceste achizitii teritoriale au adus arabii in contact cu necunoscute pe atunci grupuri etnice care au imbratisat Islamul si care, mai tarziu aveau sa influenteze cursul istoriei Islamului. Barbarii din Africa de Nord, de exemplu, care s-au opus legii arabe, dar de buna voie au acceptat Islamul, li s-au alaturat mai tarziu. De exemplu, Musa Ibn Nusayr si generalul lui, Tariq Ibn Ziyad, cand au traversat Stramtoarea Gibraltar catre Spania.


Barbarii de asemenea au lansat mai tarziu miscari reformatoare in Africa de Nord ceea ce a influentat foarte mult civilizatia islamica. In est, conducerea omeyyazilor in Transoxania au adus arabii in contact cu turcii care, ca si bizantinii, au imbratisat Islamul si, de-a lungul timpului, au devenit aparatori devotati. Extinderea Omeyyazilor a atins de asemenea si civilizatia antica din India, a carui literatura si stiinta a imbogatit cultura islamica.Intre timp, in Europa, arabii au trecut in Spania, i-au infrant pe vizigoti si in jurul anului 713 au ajuns in Franta la Narbonne. In secolele urmatoare partidele atacante au continuat sa patrunda in Franta si in 732 au ajuns pe tot cuprinsul vaii Loire, la doar 170 mile de Paris. Acolo, la batalia de la Tours sau Politiers, arabii au fost in cele din urma izgoniti de Charles Martel. Unul dintre califii din clanul Omayyazilor care a castigat reputatie a fost ‘Omar-Ibn-al-Aziz, un barbat foarte diferit de predecesorii sai.


Desi membru al familiei omeyyada, ‘Omar a fost nascut si crescut in Medina unde a luat contact cu mai multi oameni devotati care i-au influentat valorile spirituale si politice.Criticile cum ca oameni religiosi din Medina si din alte locuri au dezaprobat politica omayyada - in special urmarirea unor scopuri mondiale - nu i-au fost indiferente lui ‘Omar, care schimband politica predecesorilor sai, a oprit impunerea de taxa pe trecere pentru convertiti.Aceasta miscare a dus la reducerea substantiala a veniturilor, dar cum era clar din practica precedentului marelui ‘Omar-Ibn-al-Khatab, al doilea calif, si cum ‘Omar-Ibn-abd-al-Aziz a fost determinat sa aduca o politica guvernamentala mai aproape de practicile Profetului, chiar si inamicii regimului sau nu au facut nimic decat sa se roage pentru acest om pios.


Ultimul mare calif omeyyad a fost Hisham, al cincilea fiu al lui 'Abd-al-Malik. Perioada in care el a condus a fost lunga, din 724 pana in 743, si in timpul acesteia, Imperiul Arab a avut cele mai mari intinderi. Dar nici el, nici cei patru califi care l-au succedat, nu au fost oamenii de stat care erau necesari timpurilor respective cand, in 747, revolutionarii in Khorasan au ridicat drapelul negru al rebelilor ceea ce a dus la sfarsitul dinastiei omeyyade.

Chiar daca omeyyazii au avut propria lor regiune in Siria, conducerea lor nu a fost fara realizari. Unele dintre cele mai frumoase cladiri existente in lumea musulmana, au fost construite la indemnul lor; cladiri cum ar fi -" Moscheea omeyyada" din Damasc, "Cupola de piatra" din Ierusalim, si placute asezaminte rurale in deserturile din Siria, Iordania si Irak.

De asemenea, a organizat o birocratie capabila sa faca fata problemelor complexe ale unui Imperiu vast si diversificat, si a facut din limba araba, limba guvernarii. In continuare, omeyyazii au incurajat pe scriitori precum Abdullah Ibnal-Muqaffa si Abd-al-Hamid Ibn Yahya-al-Katib, ceea ce e clar - proza arabica a fost rar intrecuta.


Pentru toate acestea, omeyyazii, in timpul celor noua ani de conducere, rar au zguduit reputatia imperiului care este un imperiu mondial si, in ultimii ani ai dinastiei, oponentii acesteia au format o organizatie secreta facuta pentru a inainta plangeri catre Califat, inmanate mai apoi descendentului lui,Abbas-Ibn-Abd-al-Mutalib, un unchi al Profetului. printr-o pregatire minutioasa, aceasta organizatie a adunat pentru aceasta cauza multe grupuri ostile in Khorasan si Irak, si la proclamat pe Abu-al-Abbas, calif.

Marwan-Ibn-Muhammed, ultimul calif omeyyad a fost infrant, si Sirienii, inca loiali omeyyazilor, au fost dezorientati. Numai un singur om important a scapat de la dezastru, Abd-al-Rahman Ibn Muawiyah al-Dakhil, un tanar print, care, impreuna cu un servitor loial, a fugit in Spania, si in 756 au format o dinastie omayyada acolo.