FAIL (the browser should render some flash content, not this).
Cronologie
Ultimele 5 articole:
Linkuri utile:
Hasan al Benna

Pentru că este unul dintre înaintaÅŸii artei propovăduirii Islamului, Hasan al Benna a fost numit „Imam" ÅŸi „MurÅŸidu-l 'aam". În efortul pe care îl depunea în împlinirea acestei misiuni, a fost victima unui asasinat ÅŸi pentru acest fapt a fost numit „ÅŸehid" – martir.

Întemeietorul ÅŸi mentorul celei mai mari miÅŸcării sunnite de renaÅŸtere islamică, Ikhwan Al-Muslimin, FraÅ£ii Musulmani. S-a născut la 14 octombrie 1906 (H. 1324), în Mahmudiyya aflat în apropiere de Iskenderiyye (Iskenderun), un oraÅŸ din Nord –Vestul Egiptului. Numele tatălui lui era Ahmed, iar numele bunicului lui era Abdu-r Rahman al Benna. Tatăl lui era învăţat, imam la una din moscheile oraÅŸului ÅŸi un mare savant în ÅŸtiinÅ£a hadisului (memorator ÅŸi analist al tradiÅ£iei profetice, a structurat pe capitole ÅŸi pe subiecte hadisurile autentice ale mai multor transmiţători consacraÅ£i), iar în timpul liber se ocupa de ceasornicărie. Benna a copilărit între moschee, casă ÅŸi ceasornicărie.

În prima perioadă a copilăriei lui, un rol important l-a avut profesorul Muhammed Zehran, care a fost directorul ÅŸcolii primare „Åžcoala de studii religioase", la care a studiat. La această ÅŸcoală fiecare elev memora un hadis impreună cu lanÅ£ul de transmiţători ÅŸi cu circumstanÅ£ele în care a fost spus. Muhammed Zehran era nevăzător, de aceea îl ruga pe Benna să îl însoÅ£ească în biblioteci pentru a-i citii. Benna asista ÅŸi la discuÅ£iile avute între profesorul lui ÅŸi ceilalÅ£i oamenide ÅŸtiinţă. Toate aceste lucruri ii deschid pofta de cunoaÅŸtere.

După vârsta de 12 ani, o influenţă mare a avut-o profesorul Muhammed Abd-ul Khaliq. Atmosfera religiasa in mediul in care a crescut i-a influentat personalitatea.

Observand greselile celor din jurul lui, a infiintat impreuna cu prietenii lui "Organizatia celor care impiedica de la păcate". Au inceput prin a trimite scrisori de avertisment celor care păcătuiau. Aceste scrisori umblau din mână in mână, iar nimeni nu banuia macar ca sunt scrise de copii. Au incercat sa indrepte greselile oamenilor prin aceasta modalitate aproximativ 6 luni de zile, dupa care au fost descoperiti. Deoarece nu aveau bani pentru a trimite scrisoarea de atentionare unui patron de restaurant cu dansatoare, au fost nevoiti sa aseze scrisoarea la un loc vizibil de patron, astfel au fost prinsi. Dar Benna impreuna cu prietenii sai aveau pregatıtă de mult o alta modalitatea de a îndrepta lucrurile.

Åžcoala de pedagogie

Aceasta perioada a fost pentru Benna si famılıa lui, o perioadă decisivă. A trebuit să aleagă între a studia la Institutul de studii religioase, Azhar sau a studia la Centrul de pedagogie Demenhus. Parintii îÅŸi doreau ca fiul lor să devina profesor, pentru acest lucru trebuia să îndeplinească două conditii: vârsta adecvată (era cu doi ani mai mic pentru a se inscribe, avea doar 13 ani ÅŸi 6 luni), iar a doua condiÅ£ie era ca el sa fi memorat tot Coranul. Dar in ciuda vârstei lui, directorul a acceptat ca Benna sa fie inscris .

Din acel moment, au inceput pentru Benna anii de studiu la institutul de pregatire a profesorilor de scoala primara, Demenhus.

In drum spre moschee, pentru cele cinci rugăciuni zilnice, îi cunoaÅŸte pe cei de la gruparea Hassafiye, faţă de care se crează o simpatie. Aici l-a cunoscut pe Ahmed Es-Sukkari, cel care avea sa devină unul din liderii grupării FraÅ£ii Musulmani. Prietenia dintre cei doi devenise atât de strânsă încât cei doi au hotărât să se mute în locuri apropiate.

Faptul ca tatăl lui nu era stră in acestor locuri, l-a avantajat pe Benna si a facilitat participarea lui la astfel adunari in ciuda varstei sale fragede. Tot aici l-a cunoscut pe cel care avea sa-i fie mentor in perioada urmatoare a vietiilui, şeikhul Hasafi. Acesta i-a intarit caracterul lui Benna si i-a implantat in sufletul acestuia dorinta de propovaduire a Binelui. Benna era fascinat de şeikhul Hasafi prin preţioasele sfaturi pe care le dadea celor din jur si prin incercarile acestuia de a le indrepta greselile. Intr-o zi şeikhul ii spune lui Benna si prietenului sau Sukkari:

"Eu sper ca Allah sa va ajute să intraÅ£i în sufletele oamenilor si să strângeti multi oameni in jurul vostru. Sa stiti ca Allah va va intreba despre cum si-au petrecut timpul acesti oameni langa voi, daca in acest timp voi ati fost folositori omenirii. De aceea, daca ei au facut fapte bune, voi veti avea parte de rasplata faptelor lor, dar daca le-ati irosit timpul, voi veti fi raspunzatori pentru timpul lor." Prin aceste cuvinte, le-a dat un exemplu pe care il vor urma intreaga viata.

Anii 1920-1923 (el avea pe atunci 14-17 ani) au reprezentat o perioada importanta pentru Benna. Spre deosebire de cei de varsta lui care ramasesera sub influenta englezilor, el se ocupa mai mult de tasawwuf si de adorarea luiAllah.

La numai 15 ani incepuse sa predice si sa dea sfaturi.

Primii muguri de străduinţă

Avea 13 ani când englezii au colonizat Egiptul. A asistat la lucruri pe care nimeni nu avea să reuÅŸească să i le ÅŸteargă din memorie. DeÅŸi crescut in mijlocul tasawwufului, el nu putea accepta ca un musulman sa rămână pasiv in faÅ£a situatiei musulmanilor si să fie preocupat doar de propriul suflet. El era convins ca este mai bine sa faca ceva pentru comunitate decat sa se dedice doar adorarii. Se gândea că sufismul nu putea Å£ine pasul cu situatia din Egipt.

Era initiatorul multor proteste impotriva colonizarii. Cuvântarile din timpul acestor predici se asezau asemeni pietrelor pretioase in inimile si in mintile celor care ascultau.

Dupa asasinarea conducatorului armatei engleze, englezii isi inasprisera supravegherea asupra Egiptului.

Pentru ca era nevoit să ramână cazat la un internat , avea ocazia sa isi viziteze familia si restul prietenilor doar la sfarsit de saptamana. In aceste doua zile se intalnea cu prietenii care mai tarziu aveau sa îi fie tovaras de viata si sa participe la lectiile de noapte din gruparea Hassafie. Dar nu uita nici de meseria mostenita de la tatal său, ceasornicaria. Primul lucru pe care il facea atunci cand cobora din tren, era să meargă la locul de munca al tatalui sau.

Vara a fost un prilej foarte bun pentru imbogatirea cunostintelor religioase. Dupa rugaciunea de dimineata participa la lectile de Fiqh (jurisprudenta islamica), Usulu-d Din (bazele credintei) si Hadis (traditia profetului). Dar mai avea multe de invatat pentru ca peste cinci ani sa devina un lider idealist.

Fascinat de cunoaÅŸtere, Benna încerca să citească cât mai mult în ciuda resurselor financiare limitate ale sale. Astfel, după ce cumpăra o carte ÅŸi o citea, mergea cu ea la librărie ÅŸi o returna, luând alta în schimb.

Cea mai iubita modalitate de distractie a lui si a prietenilor lui era de a se aduna impreuna pe malul Nilului, de a simti adierea vantului pe feţele lor inainte ca oamenii sa se trezeasca, si de a astepta in acest mod recitarea chemarii la rugaciune.

In anul terminal al scolii erau cunoscute deja alternativele de studiu. Prima alternativa a fost sa studieze la Dar-ul Ulum in cadrul Universitatii Azhar. Mai exista o alternativă pentru el: abandonarea continuării studiilor. Sufismul in sanul caruia crescuse i-a soptit in suflet urmatoarele cuvinte ale lui Imam Al-Gazali: "Stiinta obligatorie este aceea care este necesara pentru castigarea existentei. Dupa aceea trebuie studiata religia."

Desi viata intr-un oras mare il speria, idelurile mari ii erau strâmtorate in orasul mic in care traia, de aceea hotaraste sa locuiasca in Cairo. S-a mutat la un internat, astfel că pentru urmatorii patru ani el avea să locuiască in Cairo. Ca rasplata pentru meritele deosebite ÅŸi reuÅŸitele sale la studii a obtinut o bursa de merit. Astfel reusise sa studieze fara sa fie nevoit sa munceasca si sa isi cumpere cartile pe care si le dorea.

Tot in acesti ani a depasit o nenorocire. Un coleg din internatul unde ramanea era bolnav mintal, însă nimeni nu ÅŸtia acest lucru. Acest coleg era invidios pe reusitele lui Benna, ceea ce l-a determinat sa stropeasca acid nitric pe fata lui. Fara sa isi dea seama ce s-a intamplat, Benna s-a trezit la spital. După acest incident familia dorea ca Benna sa nu mai mearga la aceea scoala si sa se intoarca acasa. Dar în urma isistenÅŸelor lui Benna se hotarasc ca intrega familie sa se sacrifice si sa se mute la Cairo pentru ca Benna sa poata studia in continuare. Poate ca nu i-a fost atat de greu sa se desparta de orasul natal, pe cat de greu i-a fost sa se desparta de prietenul sau de suflet, Sukkari.

Adolescesţa şi activităţile lui

Anii in care invata la Dar al –Ulum, erau anii in care colonizarea Egiptului se extindea din ce in ce mai mult. Dupa primul razboi mondial englezıi ramasi aici isi creasera o autoritate. Tot in aceasta perioada Imperiul Otoman isi incheiase dominatia si califatul fusese distrus. In aceea perioada, in Cairo, exista o singura grupare religioasa "Asociatia Islamica de Comportament Frumos". Aceasta asociatie era una dintre cele frecventate de Benna. In încercarea lui de a trăi islamul in acel mare oras, cel mai mult era deranjat de faptul ca poporul musulman se prabusea si se salbaticea cu fiecare zi care trecea.

Politica din Egipt isi schimba culoarea , dupa moartea lui Zaglul, a fost pus la conducera partiduluiWehd, PaÅŸa Nahhas . După moartea regelui Fuad, regele Faruk la vârsta de numai 16 ani, a devenit noul conducător.

După un timp, Benna reuÅŸeÅŸte să formeze un grup de tineri, impreuna cu care propovaduiau 10-15 minute in locurile aglomerate ale Cairoului sau in imprejurimi. Inainte sa inceapa acest proiect au facut o sedinta in urma caruia au hotarat sa inceapa acest lucru din cafenele, pentru ca oamenii nu mergeau la moschei. La prima lor încercare de a-i îndruma pe oameni erau cuprinÅŸi de emotie. Erau curioÅŸi ÅŸi de reacÅ£ia oamenilor. La prima organizare de acest fel, fiecare din ei a Å£inut un discurs care nu depăşea 5-10 minute. La inceput reactia oamenilor a fost de uimire, dar mai tarziu cei care ascultau ii rugau sa continue. Discursurile lor erau din cele care linisteau constiintele si aveau efect de terapie. Unii dintre cei care ascultau ii chemau la mesele lor pentru a discuta cu ei. Efectul pozitiv din cafenele le daduse curaj grupului de tineri.

Colonizarea Egiptului a influentat pana si vestimentaÅ£ia, de aceea pe coridoarele ÅŸcolii unde studia, se discuta despre schimbarea turbanului in fes. Se hotărâse renunÅ£area la turban în favoarea fesului.

Anii Agitaţiei

Lui Benna i se schimbase doar turbanul. În rest era acelasi Benna, acelasi tânar energic care nu-ÅŸi incapea in el.

Incepand cu 1918, in Egipt sunt introduse curenturile occidentale care sunt adoptate inconÅŸtient de localnici. Încep sa vadă lucrurile interzise ca fiind normale. Comportamentul musulman are foarte mult deteriorate în urma acestor decădari. Tot în aceasta perioadă, Turcia devine laică. Se promovează programe care contravin religiei ÅŸi stimulează separarea de religie. Aparau diferiÅ£i teologi: unii care indemnau doar la disciplina de comportament, si altii care ajungeau sa puna la indoiala autenticitatea versetelor din Coran.

Atunci când Vestul plănuia implantarea obiceiurilor occidentale în sanul musulmanilor, Benna si prietenii lui se chinuiau sa gaseasca solute pentru a apăra adevăratul islam.

In ultimii ani ai studentiei a inceput sa frecventeze biblioteca "Mektebetus Selefiyeh". Aici participa la lectii si la discutii deschise. Participa la lectiile lui RaÅŸid Rida. Acesta a influentat gândirea lui Benna in sensul renasterii islamului si impotriva imperialismului vestic. Majoritatea musulmanilor invatati erau pasivi in fata acestui lucru adancindu-se in diferite discutii polemice.

In aceasta perioada in care Benna propovaduia islamul, observa ca desi ei erau musulmani, incepuse-ra sa vada totul permis si sa se lasa condusi de mass media.

Atunci când unul din profesori le-a cerut elevilor sa scrie o compunere despre motivul alegerii meseriei de profesor, Benna a scris următoarele rânduri, din care am selectat o mica parte:

"Eu mă bucur din bucuria altuia, sunt fericit din a face fericit pe altcineva si din a-i apara pe oameni de la lucruri dăunătoare, depun efort pentru adevar ÅŸi dreptate chiar daca sunt pline de piedici si greutati si care stiu sa trag foloase si simte bucurie din ele… Cred ca sunt un om caruia ii place sa innece in bucurie inimile triste, sa salveze sufletele de la pedeapsa vesnica, si sa le arate drumul drept si al fericirii vesnice. Consider ca faptele a caror ajutor este doar al celui care-l face, iar beneficiul il vede doar stapanul, ca fiind slab si cu margini limitate. Cred ca cea mai buna fapta e cea din a carui rezultat isi au foloase stapanul, familia cat si restul societatii… Pornind de la aceste idei am ales sa fiu profesor. Cred ca cel mai maret ideal in viata este acela de a hotărî câÅŸtigarea mulÅ£umirii lui Allah…"

Straduinta lui Hasan El Benna (Un profesor idealist)

Începe o alta etapa a istoriei. După ce a absolvit ÅŸcoala generală ÅŸi liceul în orăşelul natal, Hasan el Benna a plecat în capitală pentru a urma studiile superioare unde a absolvit Facultatea Daru-l 'Uluum. După absolvire s-a angajat ca profesor într-un orăşel numit Ismailiyye.

Benna pornise la drum cu cele mai bune intentii, pentru a-si practica meseria de profesor, fara sa stie ca mai tarziu va pune temeliile gruparii Fratilor Musulmani. Pe data de 19 septembrie 1927, intr-o zi de luni, ajunge Ismailiyye, un oras dintre Cairo si portiunea de desert a peninsulei Sina (Sinai). A coborât din tren rugandu-se astfel: "O, Allah! Ofera-mi numai bine in acest oras! Apara-ma de rău si de pacate!"

După primele luni de acomodare si de cercetare a populatiei ÅŸi a starii lor religioase, i-a atras atentia faptul că, colonizarea engleză cuprinsese toate aspectele vieÅ£ii. Mai rău decât atat, era faptul ca profesorul dinaintea lui avea conceptii religioase care nu au fost acceptate de intreaga comunitate de acolo. Această situaÅ£ie a dus la divizarea comunităţii în două grupări. O parte din comunitate era de partea ÅŸeihului Musa, iar ceilti erau de partea ÅŸeihului Abdussem`i. Acesti invaÅ£aÅ£i incercau să ii Å£ină cât mai divizaÅ£i ÅŸi cât mai departe de celălalt grup.

În timp ce Benna, în vârstă de 23 de ani, intenÅ£iona sa creeze o punte între cele două grupări, cei doi învăţaÅ£i l-au gonit din moschei. Fapt care l-a determinat să nu mai Å£ină lecÅ£ii în moschee. Astfel de afla la distanÅ£e egale faţă de cele două grupări. Fiecare grup susÅ£inea că se află pe drumul cel drept ÅŸi că ei au dreptate.

Observând că în moschei nu poate strânge un număr mare de oameni, din cauza obiceiurilor musulmanilor de atunci ÅŸi neavând altă soluÅ£ie, avand ÅŸi experinÅ£ele din adolescenţă, hotarase să Å£ină lecÅ£ii în cafenele. Hotărase să Å£ină lecÅ£ii la cele mai frecventate trei cafenele de două ori in fiecare săptămana. Pentru Benna a fost foarte greu sa Å£ină lecÅ£ii într-un astfel de loc. Cei de acolo ascultau poezii care aminteau de perioada preislamică a arabilor, admirau dansatoare, ÅŸi făceau multe alte păcate. A început să îi analizeze pe cei aflaÅ£i acolo ÅŸi să mediteze la situaÅ£ia lor. Programul de dans se terminase, instrumentele tăcuseră… tânărul profesor a cerut voie să vorbească… Cei care îl ascultau au fost foarte uimiÅ£i să afle că a studiat literatura preislamică. NoÅ£iunile pe care Benna le spunea erau noi ÅŸi interesante pentru ei. Apoi a dus discuÅ£ia spre o altă direcÅ£ie. Le-a vorbit despre marii poeÅ£i din perioda islamică, despre Halid bin Uelid, Amr bin Madikerib ÅŸi mulÅ£i alÅ£i eroi ai islamului. Subiectele atinse de Benna se succedau insesizabil. Tânărul Benna a vorbit foarte mult despre cuceririle islamului.

În discuÅ£iile lui din cafenea avea grijă să nu atingă subiecte controversate, filosofice, sau politice. Urma o programă care cuprindea o cale între frica de pedeapsă si speranÅ£a de iertare, care amintea de Allah ÅŸi de ViaÅ£a de Apoi. Fără să îi rănească pe ascultători, fără să le amintească greÅŸelile, discutau despre evenimentele petrecute atunci cu ei pe un limbaj pe care îl putea înÅ£elege oricine. Vorbea în aÅŸa fel încât mesajul lui era atractiv, stimulent ÅŸi uÅŸor de inÅ£eles. Pentru a nu devenii plictisitor îÅŸi îmbogăţea discursul cu exemple din vieÅ£ile lor, cu povestioare, ÅŸi nu depăşea niciodată mai mult de 10 minute. Atunci când spunea versete din Coran sau hadisuri, nu se pierdea în amănunte ÅŸi trecea direct la motivul alegerii acelui verset sau hadis.

În scurt timp crescuse numarul celor care îi ascultau lecÅ£iile ÅŸi chiar se formase un grup de admiratori care nu pierdeau lecÅ£iile lui. Acest grup începuse să facă schimbări majore în modul lor de viaţă. Ascultătorii începuseră să realizeze responsabilitatea ÅŸi să pună întrebări. Vroiau să înveÅ£e mai multe despre obligaÅ£iile lor faţă de Allah. Aici puteau discuta despre lucruri pe care nu le puteau aborda la moschee într-o modalitate combinată cu umor.

Tânarul propovăduitor, plin de emoÅ£ii, a început să caute un alt loc de întalnire cu cei care vroiau sa se implice activ în proiectele lui. Cei de langă el erau musulmani dar care doar ce începuseră să îÅŸi facă rugăciunile. A început cu lecÅ£ii despre credinÅ£a în Allah, urmate de lecÅ£ii despre modatităţi de adorare. De exemplu atunci când a trebuit să îi înveÅ£e despre abluÅ£iune, le-a arătat cum trebuie să se spele, iar apoi despre avantajele abluÅ£iunii asupra corpului ÅŸi asupra sufletului.

Benna, pe lângă faptul că le preda copiilor la ÅŸcoală, acorda poate o importanţă mai mare învăţării părinÅ£ilor acestora. Una din calităţile lui Benna, era faptul că atunci când explica ceva, îl spunea în cel mai simplu mod fără să se piardă în amănunte. Niciodată nu deschidea discuÅ£ii filozofice. Atrăgea atenÅ£ia asupra universului, asupra însuÅŸirilor lui Allah, asupra vieÅ£ii de după moarte. Prin cea mai frumoasă modalitate încerca să îi înveÅ£e islamul fără să depăşească limitele coranului, tradiÅŸiei profetului, ÅŸi să scape de inovaÅ£iile din religie.

Într-una din zile, când a venit la cafenea pentru a Å£ine o lecÅ£ie, a observat că oamenii stăteau aÅŸezaÅ£i în două grupuri la distanţă unii de alÅ£ii. După ce a întrebat motivul distanÅ£ierii lor, a aflat că înainte să vină el s-a vorbit într-un mod aprins despre un subiect controversat. Atunci când cineva a întrebat aceeaÅŸi întrebare controversată , Benna a răspuns: "Dacă cuvintele mele îÅ£i plac ÅŸi Å£i se par folositoare, atunci stai ÅŸi ascultă! Dacă vrei să îÅ£i îmbogăţeÅŸti ÅŸtiinÅ£a despre acest lucru, atunci te sfătuiesc să întrebi asta de la alÅ£i teologi! AceÅŸtia îÅ£i vor răspunde la ceea ce vrei tu.". Întorcându-se apoi spre mulÅ£ime, spune: "FraÅ£ii mei! Sunt sigur că prin această întrebare se încearcă să se afle gruparea din care fac parte. Oare eu sunt din grupul lui Åžeikh Muhammed sau Åžeikh Abdussami? Asta nu are nici un folos. A-Å£i irosit déjà prin intrigi 8 ani, înainte de venirea mea. Ajunge atât! Pe aceste teme, musulmanii sunt în contradictoriu de sute de ani, ÅŸi încă tot nu au reuÅŸit să ajungă la un consens. Allah vrea ca noi să ne iubim ÅŸi să fim uniÅ£i ÅŸi nu vrea să ne certam ÅŸi să fim despărÅ£iÅ£i. AÅŸtept să promiteÅ£i în faÅ£a lui Allah, să vă învăţaÅ£i religia, să aveÅ£i un comportament islamic, să aplicaÅ£i obligaÅ£iile si sunnah , să alergaÅ£i după obiective măreÅ£e ÅŸi până se vor limpezii sufletele voastre."

Benna, vroia ca toţi să se inţeleagă bine unii cu alţii... De atunci, nimeni nu a mai deschis nici un subiect controversat.

DeÅŸi trecuse-ră abia 7 luni de când îÅŸi începuse activitatea în Ismailiyye, Benna reuÅŸise să îi cunoască foarte bine ÅŸi să îi schimbe pe oameni. Benna nu a căzut în greÅŸeala de a-i chema pe oameni spre o anumită grupare. Astfel nu ÅŸi-a limitat grupul de oameni cărora se adresa, ÅŸi nu ÅŸi-a făcut duÅŸmani din celelalte grupări. Temelia mesajului său se baza pe „ÅŸtiinţă, comportament ÅŸi efort". În acelaÅŸi timp, nu îÅŸi pierde legăturile cu prietenii din Cairo. Încerca in mod deosebit să crească numărul cititorilor revistei „El-Fetih".

Formarea grupării „FraÅ£ii Musulmani"

În martie 1928, un grup de ÅŸase tineri în timpul unei vizite acasă la Benna, ÅŸi-au exprimat dorinÅ£a de a-ÅŸi îndeplinii datoria în faÅ£a lui Allah. Ei au spus că vor să îÅŸi asume această responsabilitate, că vor ca prin asta să căştige mulÅ£umirea lui Allah. Aceste cuvinte au ajuns la sufletul lui Benna, aceasta era reacÅ£ia mult aÅŸteptată.

AceÅŸti 7 tineri musulmani au promis în faÅ£a lui Allah că vor muncii pe calea Lui. Iar pentru că ei erau fraÅ£i de dragul Creatorului lor, s-au numit „FraÅ£ii Musulmani". Acesta a fost primul pas în formarea grupării. Au închiriat o cameră, iar după un program bine stabilit, au început lecÅ£iile de Coran, de hadis, de istorie a islamului, ÅŸi studiul vieÅ£ii companionilor.

La mijlocul anului 1928, erau aproximativ 70 de membri. În scurt timp, cei care participau la acest program, ÅŸi-au schimbat modul de viaţă ÅŸi ÅŸi-au îmbunătăţit comportamentul. La sfârÅŸitul primului an de când venise în Ismailiyye, erau în jurul lui aproximativ 100 de oameni. Au început să nu îÅŸi mai trimită surorile, fiicele, soÅ£iile să facă curaÅ£enie în casele englezilor ÅŸi au început să le încurajeze pe acestea către studiu. Îi stimula să nu se mai comporte ca ÅŸi cum ar fi slujitori.

La mijlocul celui de-al doilea an organizaÅ£ia devenise legală. Åži au propus să se construiască o moschee ÅŸi un centru care aparÅ£ine grupării. Dar cei cu boală în suflete nu stăteau degeaba, au început să născocească minciuni spunând că aceÅŸtia vor să formeze o altă orientare islamică ÅŸi că acest centru a fost construit din bani câÅŸtigaÅ£i prin mijloace necinstite. Încercările de a destrăma această grupare au existat încă de la fondarea ei, însă Allah este alături de cei devotaÅ£i Lui...

Pe vremea aceea el avea 23 de ani ÅŸi fusese ales ca preÅŸedinte al organizaÅ£iei, fiind numit „MurÅŸidu-l aam". De acum, începuseră să răspândească printre musulmani ideologia propovăduirii islamului mergând din sat în sat, din oraÅŸ în oraÅŸ, în fiecare din aceste locuri în care poposeau înfiinÅ£ând câte o filială a organizaÅ£iei. În felul acesta, pe zi ce trecea, organizaÅ£ia se marea simÅ£itor.

După unele plângeri nefondate, Benna este mutat de la scoala unde preda. Unii s-au întristat la această veste, dar majoritatea din ei au transformat acest exil într-o nouă ÅŸansă de a propovădui. Benna a fost acuzat că ar fi comunist ÅŸi că ar fi făcut lucruri dăunătoare. Dar după ce a fost cercetat în amănunt ÅŸi au fost audiaÅ£i ÅŸi prietenii lui, s-a dovedit că nu este comunist, că nu este duÅŸman regelui Fuat ÅŸi că nu face nimic ilegal.

După deschiderea centrului ÅŸi moscheei, au început să deschidă filiale ÅŸi în oraÅŸe îndepărtate. În faÅ£a frumosului comportament al lui Benna ÅŸi a frumoasei activităţi, unii oameni politici îl rugau să Å£ină discursuri de deschidere ÅŸi chiar i-au propus să-i deschidă o ÅŸcoală. Dar Benna a refuzat toate aceste propuneri, spunând că nici o forţă nu îl poate obliga să facă acest lucru. El nu putea concepe să spună cuvinte frumoase despre aceÅŸti politicieni care chinuiau poporul egiptean.

ÎÅŸi dorea ca cei mici să fie bine educaÅ£i, conform ideologiei lor, de aceea au construit centre de studiu a Coranului, pe care l-au numit „Institutul Islamic, Hira". ToÅ£i elevii erau îmbrăcaÅ£i la fel, iar programul de studiu era făcut după programul de rugăciune. Se acorda o atenÅ£ie deosebită ÅŸi învăţării de meseri ÅŸi a culturii generale. Dar după ce Benna a fost nevoit să plece din Ismailiyye, această ÅŸcoală s-a transformat într-o ÅŸcoală ca oricare alta.

Eforturile lui Hassan El-Benna

Nici în noul oraÅŸ în care a fost mutat, situaÅ£ia nu era diferită. În scurt timp a reuÅŸit să deschidă ÅŸi aici o filială, unde ca regulă: Nu se vor lua bani de la cetăţeni pentru nici o activitate. Membrii acestei organizaÅ£ii vor încerca să suporte toate cheltuielile. Dacă fondurile filialei se vor epuiza, atunci vor apela la ajutorul centrului de la Ismailiyye.

Benna avea doar 25 de ani, ÅŸi era lider în multe oraÅŸe.

S-a deschis ÅŸi un sediu în Cairo, care devenise centru politic, ÅŸi reuÅŸeÅŸte să îÅŸi păstreze caracterul propovăduitor mult timp, fără să devină un grup politic de margine.

Pentru implicarea femeilor în această misiune ÅŸi pentru o mai bună educaÅ£ie a fetelor, a fost înfiinÅ£at Insitutul pentru Ocrotirea Mamelor Musulmane. Filiale precum „Åžcoala Mamelor Dreptcredincioase" sau „ Ramura Surorilor Musulmane" s-au deschis una după alta în întreg Egiptul.

Organizau ÅŸi campuri sportive. Unul din organizatorii acestor campuri, Mahmud Ebu'suud, obiÅŸnuia să meargă în oraÅŸ împreună cu elevii. În această călătorie a lor îi vedeau pe englezi, care umblau sub influnÅ£a alcoolului, ÅŸi aveau un comportament foarte urât jignitor faţă de egipteni. PopulaÅ£iei îi era teamă de ei pentru că umblau mereu înarmaÅ£i. Într-una din zile, în tranvai, un astfel de englez beat avea un comportament injositor faţă de egipteni. Profesorul Mahmud s-a apropiat de el ÅŸi l-a lovit cu palma peste faţă. Englezul a fost luat prin surprindere ÅŸi nu a avut nici o reacÅ£ie. Nici un englez nu i-a luat apărarea. Iar profesorul Mahmud i-a atras atenÅ£ia spunându-i că un astfel de comportament nu e potrivit nici unui om. Acesta a fost primul gest prin care cineva dintre egipteni, s-a impus punctul de vedere în faÅ£a englezilor. După această întâmplare, musulmanii înÅ£eleg că ar trebui să se comporte cu englezii ca ÅŸi cu oricare alt om.

Au fost dintre musulmani care au spus despre Benna că introduce inovaÅ£ii în religie doar pentru că a spus că ar fi mai bine ca rugăciunea de sărbătoare să se facă în aer liber. Au spus despre el că dă verdicte libertine ÅŸi ajunsese-ră să spună că le cere oamenilor să îl adore pe el în locul lui Allah. În ciuda acestor acuzaÅ£ii, aceÅŸti tineri reuÅŸise-ră să se abÅ£ină de la răzbunare ÅŸi au încercat doar să le demonstreze adevărul. Însă cei care aveau boală în inimă continuau să creadă aceste acuzaÅ£ii.

În anul 1930, mesajul „FraÅ£ilor Musulmani" trecuse graniÅ£ele Egiptului. Incepuse să se înscrie la ÅŸcolile lor tineri din Yemen, Siria, Sudan ÅŸi Palestina. Åži să înceapă activităţi asemănătoare în ţările lor.

Expansiunea organizaÅ£iei a atras atenÅ£ia Marii Britanii care colonizase Egiptul. OrganizaÅ£ia FraÅ£ii Musulmani acorda o importanţă deosebită propovăduirii mesajului islamic în mod nedistorsionat ÅŸi vindecării bolilor societăţii prin principiile Islamului. Au fost înfiinÅ£ate în multe zone ale Egiptului institute, ÅŸcoli, spitale ÅŸi lăcaÅŸuri dedicate învăţăturii ÅŸi educaÅ£iei. Se tipărea zilnic ziarul numit Ikhwan al Muslimin care era considerat amvonul lui Hasan al Benna. OrganizaÅ£ia s-a mărit odată cu trecerea timpului ÅŸi a început să se extindă ÅŸi în afara graniÅ£elor Egiptului în foarte multe Å£ari arabe, în felul acesta ajungând să fie cea mai puternică organizaÅ£ie islamică din lume.

Din nou în Cairo

Tot în acelaÅŸi an, Benna cere să-i fie mutat loculul de muncă în Cairo, fără să îÅŸi rupă legăturile cu fraÅ£ii din Ismailiyye. Până în 1939, activităţile de aici au fost asemănătoare celor din Ismailiyye.

„Statutul organizaÅ£iei FraÅ£ilor Musulmani ÅŸi administraÅ£ia interioară" a fost publicată sub formă de broÅŸură. Învăţăturile grupului erau enumerate astfel:

a) Ferirea de greÅŸeli ale credinÅ£ei ÅŸi efortul pe calea lui Allah în conformitate cu învăţăturile Coranului ÅŸi tradiÅ£iei profetului.

b ) Ataşamentul faţă de unitatea islamului şi iubirea de dragul lui Allah

c) Adoptarea comportamentului islamic

d) Educarea poftelor carnale. Acordarea unei mai mari importanţe Vieţii de Apoi.

e) Legarea strânsă de principii, ÅŸi acceptarea ca cel mai înat principiu, a fi credinÅ£a.

f) Efortul pentru a propovădui islamul

g) A iubii adevărul şi credinţa mai mult decăt orice.

După aceasta, Benna a mai publicat astfel de broÅŸuri ÅŸi publicaÅ£ii. Unele din acestea vorbeau despre activităţile lor, despre propovăduire, iar altele se adresau conducătorilor pe care îi chema la aplicarea princiilor islamice. Metoda cea mai bună pentru ajunge la populaÅ£ia aglomerata din Cairo, erau ediÅ£iile cu tiraj mare. De aceea în 1933 Benna a editat pentru prima dată cu bani luaÅ£i în datorie, ziarul FraÅ£ilor Musulmani. Åžeih Ali Al Tantawi era director editorial, iar Seyyid Muhibuddin el-Hatip era director administrativ la această editură. Revista era împărÅ£ită gratuit în curÅ£ile moscheilor ÅŸi în alte locuri publice.Revista îÅŸi urmează caracterul religios, fără să se discute problemele politice conflictuale. De aceea, hotărâseră editarea unei noi reviste care să dezbată deschis problemele politice. În luna Mai a anului 1938, revista „Nezir" vede lumina tiparului.

Trecuseră exact 10 ani de la formarea grupării FraÅ£ii Musulmani. În tot acest timp Benna, reuÅŸise cu ajutorul lui Allah să trezească societatea, schimbarea politicii, purificarea sufletelor, propovăduirea dreptăţii, efortul pe calea lui Allah, ÅŸi promovarea adorării lui Allah. În zece ani, se deschiseseră aproximativ 300 de filiale ÅŸi ajunsese o raÅ£iune islamică puternică în Egipt care promitea oamenilor o viaÅ£a fără colonizare.

Schimbarea tacticii

Din 1936, se năruiseră speranţele englezilor de a colabora cu Egiptul.

În 1939, după începerea celui de al doilea Război Mondial, Anglia începe să folosească tot ce putea din Egipt.

Acum era timpul să se treacă de la activitatea verbală la activitatea fizică.

Deschiderea spre exterior

Palestina se afla sub atenÅ£ia lui Hasan El-Benna. Îl trimite acolo pe Abdurrahman el-Saati, ÅŸi pe Muhammed Esad El Hakim. În tot acest timp Benna călătorea foarte mult pentru a propovădui. Participa la multe activităţi organizate de unităţile locale. La ceea de a ÅŸasea conferinţă a FraÅ£ilor Musulmani, îl propun pe Benna ca deputat în parlament. PaÅŸa Nahhas era speriat de această situaÅ£ie, ÅŸi încerca să îl convingă să se răzgândească. PaÅŸa era ameninÅ£at pentru a încuraja demisia lui Benna. Politica Egiptului începe să se clatine, se zvoneau tot felul de ameninţări ÅŸi promisiuni. Cei de la gruparea FraÅ£ilor Musulmani ÅŸi-au depus candidatura în mod independent în diferite teritorii ale Egiptului, aÅŸa au reuÅŸit să îÅŸi introducă membrii în parlament.

ColoniÅŸtii îl trimiteau pe Benna în diferite locuri, dar după ce Benna îÅŸi dă demisia, toate aceste planuri au eÅŸuat.

În 1941 a fost deÅ£inut, dar nedreptatea nu a durat mult ÅŸi Benna a fost eliberat. PrezenÅ£a FraÅ£ilor Musulmani începuse să incomodeze anumite interese. Fără îndoială că mesajul lui Benna speria ÅŸi celelalte ţări. Acest lucru a fost observat chiar ÅŸi în timpul pelerinajului lui Benna când regele Saudiei a fost tensionat de prezenÅ£a lui Benna acolo, ceea ce îl determină pe rege să îi interzică lui Benna să Å£ină discursuri, pentru că ÅŸtia că obiÅŸnuia să amintească în toate discuÅ£iile despre chinurile suportate de musulmani.

Ordinea mondială avea să sufere o răsturnare în cazul unei situaÅ£ii în care musulmanii ar fi legaÅ£i strâns de Coran ÅŸi TradiÅ£ia Profetului Muhammed(pacea ÅŸi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)…

Pas cu pas către distrugere

Activităţile islamice ale lui Benna, începuseră să-i irite ÅŸi să prezinte o ameninÅ£are pentru duÅŸmanii islamului.

Începuseră să îndepărteze de la putere pe toÅ£i despre care se ÅŸtia că sunt prieteni sau simpatizanÅ£i ai lui Hasan el-Banna.

NaÅ£ionalistul Ali Mahir a fost îndepărtat din funcÅ£ie pentru că era prieten cu Benna din 1935. Aziz el-Mâsri a fost demis din funcÅ£ia de ministru pentru că tolera ideologiile lui Benna.

În timp ce prietenii lui erau sancÅ£ionaÅ£i, Benna a fost mutat din Cairo, într-un oraÅŸ de provoncie. Motivul acestei sancÅ£iuni era neglijarea ÅŸcolii din cauza călătoriilor lui. Dar Benna nu a lipsit de la munca nici măcar din motive medicale.

În 1944 Ahmed Mahir , liderul partidului Sadi, prin ajutorul partidului Ahrar, au pornit un atac împotriva grupării FraÅ£ii Musulmani. Pentru început au anulat candidatura a cinci parlamentari care făceau parte din această grupare.

ReacÅ£ia populaÅ£iei nu a întârziat să apară. Un student de la Facultatea de Drept l-a omorât pe Ahmed Mahir în timp ce acesta Å£inea un discurs în faÅ£a poporului. După acest incident secretarul ÅŸi tutorele lui Benna au fost Å£inuÅ£i sub observaÅ£ie. În scurt timp au dovedit că acest băiat nu face parte din grupul lor ÅŸi că ei nu sunt implicaÅ£i în acest incident.

Abia acum încep planurile sinistre împotriva lui Banna ÅŸi a prietenilor lui.

SituaÅ£ia din Egipt incepe să se amestece atât de mult încât abia se putea distinge ce protestează fiecare din ei. La scurt timp după ce PaÅŸa Amin Osman a mărturisit că nu e posibilă prietenia cu Marea Britanie, iar poporul a început să îi împărtăşească părerea, PaÅŸa a fost omorât. UcigaÅŸul a fost inchis, dar a fost eliberat după puÅ£in timp sub diferite pretexte.

Firma de publicitate Åžarqiyye era centrul activităţilor sioniste. În timp devenise Å£inta poporului ÅŸi mai ales a tinerilor. Firma a fost aruncată în aer, atunci când nu erau muncitorii în ea. Tot atunci au fost multe explozii în cartierul evreiesc. Responsabil de aceste atacuri a fost pe nedrept gruparea FraÅ£ii Musulmani.

Tot motive de conflict al acelei perioade au fost partidele de stânga. AceÅŸtia organizau multe demonstraÅ£ii, în toate părÅ£ile ţării. Un eveniment important a fost uciderea ÅŸefului de poliÅ£ie din Cairo, Selim Zeki, într-un atac de bombă.

Regele l-a însărcinat pe PaÅŸa Sidqi să liniÅŸtească starea ţării. Egiptul a cerut un termen de trei luni în care se vor liniÅŸtii grevele ÅŸi protestele, după care îÅŸi vor câÅŸtiga independenÅ£a ÅŸi a putea aplica politica internă. Ca ÅŸi lider opozant, Hasan El- Benna a aprobat aceast termen pentru îmbunătăţirea situaÅ£iei. Dar cei de stânga îÅŸi continuau grevele ÅŸi protestele. După ce a observat ca cei de la conducere nu fac schimbări, gruparea FraÅ£ilor Musulmani ÅŸi-a început grevele din luna martie a anului 1946.

Atmosfera tensinată dintre Benna ÅŸi PaÅŸa Sidq a început să accelereze. Benna a trimis nenumărate scrisori regelui ÅŸi PaÅŸei în care le cerea să ia măsuri pentru a dezvoltarea economica, socială ÅŸi culturală , precum declararea boicot împotriva Angliei. După ce cerea lui a fost respinsă , gruparea FraÅ£ilor Musulmani a declarat boicot împotriva englezilor coloniÅŸti pe data de 21 noiembrie 1946, iar pe data de 25 noiembrie au început boicotul.

După aceasta, statul a inchis universităţile ÅŸi au arestat mulÅ£i tineri. Văzând că nu poate controla situaÅ£ia, PaÅŸa Sidq ÅŸi-a dat demisia ÅŸi s-a retras din politică. După această, regele oferă funcÅ£ia de Prim-Ministru paÅŸei Mahmud an-NucraÅŸi, care era un slujitor al englezilor.

În 1947 iulie , reprezentantul FraÅ£ilor Musulmani, Mustafa Mu`min, care făcea parte din delegaÅ£ia Egiptului au plecat spre New York pentru clarificarea situaÅ£iei Egiptului.

Dar când Benna a cerut printr-o scrisoare, acordarea Egipului de independenţă totală. Regimul regal a aplicat violenÅ£a la una din demonstraÅ£ii grupării în urma căreia Benna afost rănit cu armă de foc.

În 8 decembrie a anului 1948, PaÅŸa NucraÅŸi a anunÅ£at inchiderea grupării FraÅ£ii Musulmani, închiderea membrilor ÅŸi confiscând bunurile.

Ultima zi ÅŸi asasinarea

Sute de membrii ai FraÅ£ilor Musulmani au fost inchiÅŸi. Se organizau frecvent acÅ£iunii în urma cărora membrii grupării erau prinÅŸi ÅŸi arestaÅ£i.Atunci când Hasan El-Benna a vrut să se urce în maÅŸina poliÅ£iei o dată cu prietenii lui care erau arestaÅ£i, i s-a spus că nu au primit nici un ordin pentru a-l aresta. În ciuda acestui răspuns, Benna s-a urcat în maÅŸină o dată cu prietenii lui. Benna s-a prezentat în faÅ£a autorităţii ÅŸi a spus: „Dacă aÅ£i distrus gruparea, ia-Å£i trimis în tabăra de refugiaÅ£i , atunci trebuie să mă arestaÅŸi ÅŸi pe mine, petru că eu i-am edcucat ÅŸi i-am învăţat pe ei. Voi planuiÅ£i să mă omâÅ£i. Atât timp cât fraÅ£ii mei sunt arestaÅ£i, îmi e interzis să fiu liber..."

PaÅŸa NucraÅŸi a fost ucis după câteva zile în urma unui atentat, de care a fost acuzat pe nedrept gruparea FraÅ£ii Musulmani. Ca orice persoană politică ÅŸi Benna avea permis de port armă. După acest incident , îi este retras permisul de port armă, iar maÅŸina i-a fost confiscată. Cei doi prieteni care îl însoÅ£eau pretutindeni pentru a-l proteja, au fost arestaÅ£i. Benna era conÅŸtient că se plănuia ceva împotriva lui. ToÅ£i prietenii de încredere erau inchiÅŸi. Astfel se apropiau de punctul culminant al planului lor.

Pe data de 12 februarie 1949, într-o zi de sâmbătă, la ora 20:15, Benna a părăsit sediul „FundaÅ£ia Tinerilor Musulmani". După ce a ieÅŸit în stradă, a observat cum în mod ciudat s-au stins toate luminile de pe stradă. Nu circula nici o maÅŸină în afara unui taxi, pentru a se asigura că se va urca în el. Hasan El-Benna urcă în acel taxi, împreună cu prietenul său, avocatul Abdul-Kerim Mansur. Au fost Å£inuÅ£i în ploaie de gloanÅ£e imediat ce au urcat în maÅŸină. Dar nici o rană nu a fost mortală pentru el. Organismul său era puternic la cei 43 de ani.

Benna a fost internat spitalul la Qasr Ayni unde era într-o stare stabilă favorabilă. A fost vizitat de maiorul Muhammed Wasfi. În urma aceste vizite doctorii au au fost ameninÅ£aÅ£i pentru a nu-l îngriji. Nu aveau voie să primească nici un vizitator. ÎnsuÅŸi maiorul a ordonat ca Benna să fie lăsat să moară prin hemoragie.

În urma insistenÅ£elor foarte mari din partea familiei , corpul neînsufleÅ£it al lui Benna a fost dus acasă la primele ore ale dimineÅ£ii cu condiÅ£ia să nu primească pe nimeni în casă. Până a fost îngropat, toÅ£i cei care se apropiau de casa lui, erau arestaÅ£i.

ÎnsuÅŸi tatăl lui l-a spălat ÅŸi l-a îmbrăcat în giulgiu. A fost condus spre cimitirul Åžafii de tatăl lui, de PaÅŸa Mukrim Abid ÅŸi de trei femei, urmaÅ£i de tancuri ÅŸi alte maÅŸini de război.

Au fost organizate multiple operaÅ£iuni cu scopul de a distruge orice urmă a grupării. Mii de apropiaÅ£i ai lui au fost arestaÅ£i ÅŸi supuÅŸi chinurilor inumane în diferite lagăre.

Dosarul suspecÅ£ilor vinovaÅ£i de uciderea lui Benna a fost deschia abia în anul 1952, după răsturnarea regatului. Astfel poliÅ£istul Ahmed Husein a primit pedeapsa de inchisoare pentru 25 de ani, iar Mahmud Husein a fost inchis pentru 15 ani, pentru complicitate.

Din diferite motive, în scurt timp cei doi au fost eliberaÅ£i ...


Sursa: Forumul Islamul Azi

Autor: Aysen